Manualul de acordare a custodiei/Custodie unică sau custodie comună
În privința exercitării autorității părintești de către ambii părinți, Noul Cod Civil instituie regula[1] că, după divorţ, autoritatea părintească revine ambilor părinți (un aranjament de tip custodie comună). În mod excepțional atunci când există motive întemeiate din punctul de vedere al interesului superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi (numit în acest caz părinte custodian). În această situaţie, celălalt părinte (părintele necustodian) păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut şi educat, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
[modificare] Cazuri valide care înlătură prezumţia de autoritate părintească comună
- Se acordă custodie unică atunci când un părinte este alcoolic, dependent de droguri sau suferă de o boală psihică gravă, spre exemplu, este posibil ca respectivul părinte să nu poată lua decizii referitoare la şcolarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui să îl urmeze (jurisprudenţa Curţii Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).[2].
[modificare] Alte cazuri în care nu este recomandată, în ciuda unor obstacole evidente, custodia unică:
- Nu reprezintă o bază suficientă pentru a decide custodie unică faptul că unul dintre părinţi nu doreşte să mai colaboreze cu fostul soţ sau fosta soţie în procesul decizional privind creşterea copilului, acest fapt nu este suficient ca instanţa să se abată de la regula generală şi să garanteze custodie unică (Curtea Supremă a Olandei 10 septembrie 1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Supremă a Olandei 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann). [2]
- Chiar dacă ambii părinţi solicită un aranjament de tip custodie unică în favoarea unuia dintre ei completat de un drept de acces pentru celălalt, acest fapt nu va fi o bază suficientă pentru a garanta decizia finală a instanţei. (Asser-De Boer, par.820d). De fapt, singura modalitate care garantează acordarea custodiei unice așa cum o cer părinții este situația în care cei doi părinţi pot convinge instanţa că un aranjament de tip custodie unică serveşte mai bine intereselor copilului decât custodia comună.[2]
- Curtea Supremă a Olandei a formulat un test pentru a determina când trebuie aprobată cererea de custodie unică formulată de unul dintre părinţi. Judecătorul procesului trebuie să fie convins că problemele dintre părinţi sunt atât de serioase încât riscul ca minorul să sufere ca urmare a continuării custodiei comune, să fie atât de mare încât să nu poată fi acceptat. Ba mai mult, trebuie să nu existe nicio aşteptare ca problemele părinţilor să poată fi rezolvate în viitorul apropiat. (Curtea Supremă a Olandei 18 martie 2005, LJN AS8525, Curtea Supremă a Olandei 15 februarie 2008, LJN BB9669). Aceasta regula are de la 1 martie 2009 putere statutară deoarece este inclusă în Articolul 1 : 251a(1) al Codului Civil Olandez (Continuare al actului Parenthood and Careful Divorce Act, 27 noiembrie 2008, Staatsblad 2008, 500 Articolul J. Rezoluţie de Implementare 6 februarie 2009, Staatsblad 2009, 56).
[modificare] Practica APA (Asociației Psihologilor Americani) [3]
De menționat că, spre deosebire de România unde Codul Civil este categoric în privința instituirii prezumției de autoritate părintească comună în SUA această prezumție nu există, operând doar noțiunea de insteres superior al copilului (Best interests of the child). De aceea, instanțele din SUA evaluarea psihologică este importană în luarea unei decizii cu privire la custodie, decizie care poate fi de tip custodie unică sau custodie comună.
[modificare] Cazuri în care custodia unică este preferată de către psihologii implicați în evaluările de custodie în SUA [4]
- Părinte psihotic, bolnav psihic sau incapabil de a funcționa
- Incapacitatea părinților de a comunica, de a rezolva conflicte sau lipsa totală de de cooperare
- Dovezi ale abuzului fizic sau sexual
- Abuz de alcool sau droguri
- Distanța geografică dintre părinți
[modificare] Cazuri în care custodia unică nu este preferată de către psihologii implicați în evaluările de custodie în SUA [4]
- O cooperare, comunicare mai bună sau lipsa conflictului
- Atașament față de ambii părinți
- Ambii părinți sănătoși psihic
- Implicare mai mare în creșterea și educarea copilului din partea ambilor părinți
- Dorința părinților
[modificare] Referințe
- ↑ http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/15_09_2011__43785_ro.pdf
- ↑ 2,0 2,1 2,2 A se vedea cuvântarea d-nei Caroline Forder care se poate consulta aici. Cuvântarea a fost ţinută cu ocazia Conferinţei "Tendinţe actuale în justiţia pentru copil şi familie" (15-16 Oct 2009, Bucuresti)
- ↑ Studiul se poate consulta aici
- ↑ 4,0 4,1 A se vedea studiul APA care se poate descărca de aici. Documentul original în limba engleză se poate descărca de aici
