Manualul părintelui divorțat/Plan parental

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Salt la: navigare, căutare

În general părinții au autoritate părintească începând cu nașterea copilului, autoritate pe care o exercită în comun dar într-un mod nereglementat. După un divorț sau după o separare se pune problema modului în care autoritatea părintească va fi exercitată într-un mod reglementat[1]. Aceasta este de fapt custodia: relația juridică dintre fiecare părinte și copil pe de o parte și dintre cei doi părinți pe de altă parte.

Reglementarea modului în care se exercită autoritatea părintească se face de regulă în fața unei autorități a statului. În România, până la data de 30 septembrie 2011[2], singura autoritate investită de a stabili măsuri cu privire la modul de exercitare a autorității părintești după divorț era instanța judecătorească. După intrarea în vigoare a noului cod civil, dacă părinții se înțeleg asupra tuturor aspectelor ce țin de creșterea și educarea copilului, reglementarea autorității părintești se poate face și de către notar. Anterior datei de 1 octombrie 2011 reglementarea se făcea prin așanumita încredințare a minorului spre creștere și educare care implica că autoritatea părintească după divorț se exercita doar de către unul dintre părinți (așanumita custodie unică)[3].

După această dată, regula [4] este ca autoritatea părintească să continue neafectată de faptul că părinții s-au separat (așanumita custodie comună). Din considerente practice legate de faptul că părinții nu mai locuiesc și nu se mai gospodăresc împreună și pentru evitarea unor surse de conflict se pune problema reglementării și formalizării modului în care cei doi părinți interacționează între ei, a modului în care se iau deciziile cu privire la copii, a timpului pe care fiecare dintre părinți îl va petrece cu copilul, a contribuțiilor financiare sau în natură pe care fiecare dintre cei doi părinți le vor face la creșterea și educarea minorului, etc. Aceasta, de regulă, se realizează prin intermediul unui plan parental care descrie toate aceste aspecte. În funcție de timpul pe care părinții decid ca minorul să îl petreacă cu fiecare dintre ei, forma de custodie comună poate fi custodie comună fizică sau custodie comună legală. Tabelul de mai jos arată recomandările de timp petrecut de copil cu fiecare părinte pentru cazul custodiei comune legale (~40%-60% din timp) și respectiv în cazul custodiei comune fizice (~50%-50% din timp).























Legături externe[modificare]

  • Modele de planuri parentale se pot găsi la adresa web www.arpcc.ro/docs/plan-parental
  • Inițiativa de modificare a legii 272 - noul proiect prevede, ca recomandare a CSM, MMFPS și ARPCC introducerea în legislație a obligativității ca părinții să redacteze (singuri sau asistați de avocați ori de către un mediator) un plan parental.
  • Planul parental minimal propus de către ARPCC. (se poate completa în maxim o oră dacă părinții se înțeleg cu privire la toate prevederile)
  • Articole privitoare la planul parental pe blog-ul ARPCC
  • Broșura de popularizare a custodiei comune disponibilă aici vă explică mai multe despre modul de redactare a planului parental

Referințe[modificare]

  1. Art. 396 din noul Cod Civil
  2. data intrării în vigoare a noului cod civil
  3. Conform art. 42 și 43 din Codul Familiei judecătorul era obligat să încredințeze copilul spre creștere și educare doar unuia dintre părinți
  4. conform art. 397 din noul cod civil