Discuție Utilizator:D.evil~rowikibooks/Despre Felul de 'A fii'

despre Comportamentul Omului

Fiecare om, fiecare fiinta, are un mod de 'a fii' - un mod de interactiune cu lumea, si cu ceilalti, un mod de a se comporta in societatea in care se afla. Comportamentul omului, se construieste, cu timpul, de cand se naste, pana moare, mereu schimbator, in functie, de intamplarile, greselile care le face, sau diferite evenimente, care il marcheaza, pe moment sau viata, si ii definesc, o anumita latura a comportamentului.
La animale, observam, uitandu-ne, un comportament, primitiv, din punctul nostru de vedere, insa comportament, care e menit sa asigure perpetuarea speciei, si intr-un mod in care, pe noi, probabil ca ne distreaza, sau inspaimanta ( depinde de caz ). Si totusi, chiar si acele animale, au un comportament, al lor, aparte, care le ofera o individualitate, un ceva, care e al lor, si numai al lor. Sau cum in psiholohie, este sustinuta ideea, ca toti am fii, in lume, UNICI prin felul de a fi.
N-as vrea niciodata sa contrazic aceasta idee, ba chiar sa aduc un plus, ei, afirmand ca : DA, suntem unici, insa legati, prin aceleasi evenimente, si conceptii zilnice, unul de altul, incat putin ne dam seama, ca totusi semanam, ca totusi, prin aceasta slabiciune, putem fi condusi, la voie, si nevoie, de puteri, sau minti, mult deasupra noastra. Mi-ar putea fii reprosat, acum, ca as vrea sa demonstrez 'teorema conspiratiei' - sau cine stie ce altfel de conceptii, preconceptii mai bine zis, ale lumii in care traim.
Revenind la ce am scris mai sus, trebuie sa adaug, ca DA, suntem, comportamental diferiti, insa asemanatori, in aceleasi idei, preconcepute, aceleasi conceptii, de ordin vechi, si in aceeasi viziune asupra lumii, incat nu putem sa vedem dincolo de aceasta granita, ba chiar, daca suntem fortati intr-o oarecare masura, ne vom bate cu pumnii in piept, si probabil ca o vom lua razna, incercand sa ne sustinem punctul de vedere, in functie de caz, gresit oricum. Si nu gresit, la nivel concret, si gresit prin faptul ca nu vom vrea, niciodata, sa stam si sa il ascultam si pe celalalt, sa vedem ce are de spus, deoarece, poate, va venii cu o idee mai buna, sau cu o solutie, benefica pt. ambele, sau toate partile implicate in caz. Acum, propabil, tot as putea fi acuzat, ca as compara omul, cu cel mai josnic animal, si poate ca are dreptate, insa mi-e teama de societatea in care am ajuns, si mi-e teama sa zic ceva, in fata unui auditoriu, de frica unor represiuni. De ce ? Din aceeasi legatura, nesesizabila, de care ziceam mai sus.

Omul ca Individualitate

Omul, il putem definii ca o Individualitate, doar atunci, cand el se separa de vecinul, prin cateva calitati sau defecte, sau printr-un ansamblu de caracteristici ( amabil, onest, inteligent ) - de celalalt. Intr-o oarecare masura, 2 oameni pot semana, insa nu putem, in nici un fel admite, ca sunt identici, asta fiind, la prima mana ori o eroare, ori una de logica, ori pur si simplu, ameteala de moment.
Omul, in toata literatura, si unele cercetari stiintifice, este definit ca un individ, separat prin gandire, de restul omenirii. Ba chiar personajele literaturii, sunt intr-adevar individualitati, insa, nu cred, ca la nivel practic, teoria ce se gaseste in aceste afirmatii, se gaseste in REALUL acestei lumi. Nu acum, si nici nu cred ca in viitor.
Fiecare om, are propriile idei, si propria conceptie asupra vietii, unii dobandind, o stare pesimista, si oarecum realista a vietii, altii, una optimista, de vis, cum s-ar putea zice. In nici un caz, omul nu va percepe realitatea asa cum e ea, adica la jumatate. Il iau pe cititorul nostru, spre exemplu, care este momentan, cuprins de cele ce scriu, incat nu mai sesizeaza, ceea ce e in jurul lui, fie oameni, fie obiecte, fiind, impreuna cu mine, separat de lumea reala, intr-o lume, "a noastra".
As putea spune, in cazul acesta, ca si cartile, au un rol major, in creeare omului, si in felul sau de a fii in viata. Dupa conceptia mea, in educatia unui copil, educatie, care joaca un rol gigantic in viata viitorului om, as putea spune, ca o selectie de carti, care sa prezinte, atat partea pesimista, si intr-o oarecare masura, si partea optimista a vietii, ar putea fi, egalul realitatii, in care traim.
Omul, individualitatea, si caracterul, cum am zis, se creeaza in timp.
Probabil vom vedea, la un grup de oameni, un singur tip de individualitate, sau acea individualitate colectiva. Mai pe scurt, un grup de fiinte ( in termeni generali, nu neaparat oameni ) - care au aceeasi pasiune, cititul spre exemplu, ascultatul muzicii, sau cine stie. Apare totusi o problema.
Daca sa zicem, luam unu membru dintr-un grup, si incercam sa-l transferam in celalalt, moralmente, si se poate ajunge si la fizic, cel transferat, va fi "sfasiat" de viu, de catre grupul in care vrem sa il introducem. Motivul : - incompatibilitate intre caracteristici. Asta de obicei, la scara larga, da drumul la razboaie, insa nu e cazul meu sa vorbesc acum despre asta, si probabil, ca o sa acopar si aceasta arie a razboiului, intr-una din scrierile mele.
Daca ar fi sa mai tratam omul ca individualitate, am putea spune multe, sau am putea incepe o polemica, insa voi lasa aceste lucruri, sa fie discutate, de la om la om, si incepand de la cele scrise in aceste pagini, fiecare dintre cititori, sa-si faca o idee, zic eu, mai realista asupra vietii.

Omul ca Grup

Ne nastem, crestem, si avem cam aceleasi idei, generale, ca restul din comunitatea noastra. Avem astfel 2 parti : 1. putem colabora, si face echipa, unul cu celalalt - 2. putem fi controlati, prin aceleasi slabiciuni. In invatatura elevului, ar trebui sa existe, un mediu comun de lucru, insa o invatatura, care sa ii imprime acestuia, in minte, unicitatea sa in lume, si faptul, ca nu trebuie sa ia, de buna, parerea altui om. De aici, de la aceste idei comune, se ajunge la anumite idei, zise preconcepute, de care comunitatea sufera.