Jurisprudență Unitară la Curțile de Apel din România

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Jump to navigation Jump to search

Jurisprudență Unitară la Curțile de Apel din România, și în LITERATURA JURIDICA de SPECIALITATE.[modificare]

1.►C.E.D.O.: Aplicarea interdicţiei totale şi absolute a exercitării drepturilor părinteşti, prin efectul legii, fără un control din partea instanţelor al genului de infracţiune săvârşită şi al interesului minorilor, nu poate să răspundă unei cerinţe primordiale legate de interesele copiilor şi, prin urmare, să urmărească un scop legitim, cum ar fi protecţia sănătăţii, a eticii sau a educaţiei minorilor (C.E.D.O., Marcu c. României, 26 octombrie 2010, www.csml909.ro).

2.►Curtea De Apel Timișoara; Deşi există relaţii tensionate între părinţi, cu efecte negative asupra stabilităţii emoţionale a minorului, acest fapt nu poate afecta încurajarea unor legături personale între tată şi minoră, cu atât mai mult cu cât din probe rezultă nu numai atitudinea culpabilă a acestuia, ci şi lipsa de cooperare a mamei minorei (C.A. Timişoara, dec. civ. nr. 984/2008, portal.just.ro).

3.►Curtea De Apel București; Dacă părintele copilului nu a fost decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti şi nu există nici punerea sa sub interdicţie pe cale judiciară, el urmează a exercita drepturile şi îndeplini obligaţiile specifice autorităţii părinteşti (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. civ. nr. 129/2006).

4.►Curtea De Apel București; În caz de tensionare a relaţiilor dintre soţi şi având în vedere stresul provocat de destrămarea familiei, este absolut necesară realizarea consilierii psihologice a copiilor pentru dezvoltarea echilibrată a acestora, din toate punctele de vedere (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. civ. nr. 2332/2006, în Sintact).

5.►Curtea De Apel București; Conţinutul obligaţiei părinţilor - căreia îi este corelativ dreptul copilului de a fi crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială - este unul complex, neputându-se limita la contacte personale care au loc din când în când şi la acordarea unor sume de bani (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. civ. nr. 229/2006).

6.►Curtea De Apel Craiova; Chiar dacă minorul s-a aflat în grija exclusivă a mamei în ultimii ani şi nu a menţinut o legătură stabilă cu tatăl său, nu s-a stins dreptul părintelui şi, în aceeaşi măsură, al minorului de a avea o relaţie firească, afectivă cu tatăl său. Faptul că mijloacele de trai ale tatălui sunt mai modeste nu poate să constituie motiv pentru respingerea cererii de a-l lua pe minor în domiciliul său în perioada vacanţelor de iarnă şi de vară, nici în situaţia în care minorul locuieşte cu mama în străinătate (C.A. Craiova, s. civ., min. şi fam., dec. civ. nr. 139/2009, în B.J. 2009).

7.►Curtea De Apel Galați; Pentru a fi posibile crearea şi menţinerea legăturii afective specifice relaţiei părinte-copil, părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul trebuie să beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să nu devină pur formal (C.A. Galaţi, s. civ., dec. civ. nr. S60/R/2009, în B.J. trim. IV/2009).

8.►Curtea De Apel Iași; Ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, iar măsurile privitoare la persoana şi bunurile copiilor, inclusiv programul în cadrul căruia părintele păstrează legături personale cu minorul, pot fi luate de comun acord, dar, dacă nu se ajunge la un acord, părintele în drept să păstreze aceste legături se poate adresa instanţei. Stabilirea programului de vizitare a copilului se face potrivit principiului că dreptul părintelui trebuie exercitat în raport cu interesele copilului, dar în exercitarea lui părintele nu trebuie să fie stânjenit de prezenţa celuilalt părinte (C.A. laşi, dec. civ. nr. 113/1998).

9.►Curtea De Apel Bacău; Potrivit dispoziţiilor art. 97-98 C. fam. (în prezent art. 483 NCC - n.n.), ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor şi tot împreună stabilesc măsurile privitoare la persoana copilului. Aceasta înseamnă că părintele care nu are în grija sa copilul ca urmare a despărţirii în fapt a soţilor păstrează aceleaşi drepturi şi obligaţii cu privire la copil (C.A. Bacău, dec. civ. nr. 82/1996, în Lege 4).

10.►Curtea De Apel Bacău; Pregătirea profesională a unui copil nu este un „interes" minor şi conjunctural, ci unul esenţial, căci, prin efectele ei, se răsfrânge asupra întregii vieţi a celui în cauză (C.A. Bacău, dec. civ. nr. 12/1994, în Lege 4).

11.►Curtea De Apel Alba Iulia; Împrejurarea că tatăl nu a achitat contribuţia la creşterea şi educarea copilului său la care a fost obligat nu este relevantă pentru dreptul de a avea legături cu fiul său, acesta fiind independent de executarea obligaţiei de întreţinere a minorului a cărei încălcare este sancţionată de lege în alte modalităţi (C.A. Alba lulia, s. min. şi fam., dec. civ. nr. 70/2008, portal.just.ro).

12.►Curtea De Apel Alba Iulia; xxxx/xxx/xxxx Decizia nr. 89/26.06.2012 Președinte: XXX; Grefier: XXX Observații: Curtea de Apel Alba Iulia a hotărât că instanța de judecată poate cenzura tranzacția părților privind exercitarea autorității părintești în sensul de a nu accepta tranzacția părților privind renunțarea unuia dintre cei doi părinți la exercițiul autorității părintești.

13.►Curtea De Apel Constanța; Cererea de vizitare a copiilor la şcoală nu se circumscrie conţinutului noţiunii de legături personale cu minorul, ci vizează dreptul şi obligaţia părinţilor de a se îngriji de învăţătura şi de pregătirea profesională a copilului. Părinţii copilului au dreptul să stabilească felul învăţăturii şi pregătirii profesionale a copilului. Părintele căruia nu i s-au încredinţat minorii este îndreptăţit să aibă acces în şcoală pentru a obţine informaţii de la conducerea şcolii cu privire la situaţia şcolară a copiilor săi, iar refuzul nejustificat al şcolii de a furniza relaţiile solicitate poate fi cenzurat (C.A. Constanţa, s. civ., min. şi fam., confl. mun. şi asig. soc., dec. civ. nr. 6/FM/2009).

1.►Părinţii au îndatorirea, dar şi dreptul de a-şi educa copiii. Aceasta înseamnă, în primul rând, dreptul părinţilor de a-şi educa ei personal copiii. Dar, tot în virtutea acestui drept, ei pot alege educatorii copilului ori pot încredinţa educarea lui unei alte persoane ori unei instituţii (T.R. Popescu voi. II, p. 284).

2.►Părinţii au datoria de a utiliza toate posibilităţile create de către stat pentru a da copiilor învăţătura şi pregătirea profesională necesare. De altfel, dreptul la învăţătură este unul din drepturile fundamentale recunoscute şi ocrotite de Constituţie (T.R. Popescu voi. II, p. 284).

3.►Părinţii sunt primii răspunzători pentru creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea copilului, răspunderea colectivităţii locale fiind subsidiară, iar statul intervine complementar (I. Imbrescu, E. Imbrescu, Discuţii cu privire la recentele acte normative din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, în Dreptul nr. 7/2005, p. 54-69).

4.►Dreptul şi îndatorirea de a îngriji de sănătatea şi dezvoltarea fizică a copilului se realizează nu numai prin urmărirea permanentă a modului de dezvoltare fizică şi a sănătăţii copilului, ci mai ales prin observarea atentă şi judicioasă a măsurilor legislative urmărind acest obiectiv; obligaţia de a asigura sănătatea şi dezvoltarea fizică a copilului este, pe de o parte, o obligaţie pozitivă de a face şi presupune satisfacerea trebuinţelor copilului în raport cu stadiul de dezvoltare şi trebuinţele specifice ale acestuia, iar, pe de altă parte, o obligaţie negativă, de a nu face, care se referă la protecţia copilului împotriva abuzului fizic, emoţional, neglijenţei, a unor practici care ar dăuna sănătăţii sale (M.A. Oprescu, Ocrotirea părintească, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 123,128).

5.►Actele medicale cu privire la copil, inclusiv transplantul la minori, sunt înfăptuite cu acordul părintelui sau al altui reprezentant legal; în mod excepţional, în care viaţa copilului se află în pericol iminent ori există riscul producerii unor consecinţe grave cu privire la sănătatea sau integritatea acestuia, medicul are dreptul de a efectua acte medicale de strictă necesitate pentru a salva viaţa copilului chiar fără a avea acordul anterior menţionat (M.A. Oprescu p. 124).

6.►Prelevarea de organe şi ţesuturi umane de la potenţiali donatori minori în viaţă, cu excepţia prelevării de celule stem hematopoietice medulare sau periferice, este permisă numai cu consimţământul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, precum şi cu acordul scris al ocrotitorului său legal, respectiv, în cazul copilului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, cu acordul ocrotitorului; dacă minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă refuză prelevarea, aceasta nu poate avea loc, chiar dacă părinţii sau reprezentantul legal ar consimţi la ea (O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept civil. Persoanele, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 27-30).

7.►Părinţii sunt îndrituiţi să aleagă felul educaţiei ce urmează să fie dată copilului lor, au obligaţia să îl înscrie la şcoală şi să asigure cu regularitate frecventarea cursurilor şcolare; calitatea de reprezentant legal al copilului îi conferă părintelui dreptul de a supraveghea modul în care se desfăşoară educaţia copilului şi dreptul de a contesta modalităţile şi rezultatele evaluării în cadrul procesului instructiv educativ şi de a se adresa în acest sens conducerii unităţii de învăţământ; şcoala nu poate să se substituie părinţilor, educaţia morală şi comportamentală fiind atributul exclusiv al familiei (art. 47, art. 48 din Legea nr. 272/2004).

8.►Art. 262 din NCC - Relaţiile dintre părinţi şi copii: (1) Copilul nu poate fi separat de părinţii săi fără încuviinţarea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. (2) Copilul care nu locuieşte la părinţii săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceştia. Exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.

9.►Termenul „familie" înseamnă, potrivit art. 4 lit. b) din Legea nr. 272/2004, părinţii şi copiii acestora, iar, conform art. 3 lit. j) din Legea nr. 273/2004, părinţii şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora.

►Ca REGULĂ GENERALĂ pentru »99%« dintre cazuri, Autoritatea Părintească Exclusivă ESTE respinsă de INSTANȚELE SUPERIOARE din ROMÂNIA, de C.E.D.O, și de majoritatea judecătoriilor din țară.

1.►Copilul Din Afara Căsătoriei, Beneficiază De Aceleași Drepturi Fără Discriminare, Identice Cu Ale Celui Din Căsătorie(Art. 48 Constituția României).

2.►Potrivit ART. 507 din NCC, dacă un părinte NU este mort, NU este declarat mort prin hotărâre judecătorească, NU este pus sub interdiție, NU este decăzut din exercițiul drepturilor părintești, NU se află în neputință din orice motiv și NU este incapabil de ÎN a-și exprima voința, ARE autoritate părintească DEPLINĂ asupra copilului.

3.►Un părinte NU poate cere decăderea SA din exercițiul drepturilor părintești, sau ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să îi fie retrasă, DEOARECE, pe de o parte autoritatea părintească asupra minorului NU este doar un drept al părintelui, ci și UN drept al copilului, iar pe de altă parte autoritatea părintească asupra minorului IMPLICĂ numeroase obligații pentru părintele în cauză.

4.►»»»Autoritatea Părintească Comună Se Naște:

  ►1.»Odată cu venirea copilului pe lume pentru părinții căsătoriți. 
  ►2.»Odată cu recunoașterea copilului de către tatăl necăsătorit. 
  ►3.»Pe cale judiciară când, mama cere recunoașterea paternității. 

5.►Nenumărate articole şi studii au arătat că este în interesul superior al copilului ca acesta să primească îngrijire şi ghidare din partea ambilor părinți, fapt pentru care LEGIUITORUL a STABILIT prezumția de Autoritate Părintească Comună.

6.►Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Civil la 01-Octombrie-2011, Autoritatea Părintească COMUNĂ a devenit REGULĂ GENERALĂ prin LITERĂ de LEGE, în procent de »99%« dintre cazuri, pe când Autoritatea Părintească Exclusivă a devenit EXCEPȚIE de la regulă, și se acordă NUMAI excepțional în cazurile limită la un procent de doar »1%« dintre cauze.

7.►Majoritatea părinților, »99%« din cazuri nu sunt violenți, drogați, abuzatori la adresa copiilor lor.

8.►Excepțiile care pot impune soluții de tip autoritate părintească exclusivă trebuie să reprezinte un procent mic, »1%« din totalul cazurilor care dezbat măsurile privitoare la copil, probatoriul trebuind să fie unul deosebit de serios pentru a se putea răsturna prezumția de autoritate părintească exercitată în comun.

9.►Autoritatea părintească este un drept și o responsabilitate a părinților iar regula generală, adică la »99%« din cazuri trebuie să fie păstrată autoritatea părintească neștirbită în urma divorțului, cu excepții legate strict de eventuale riscuri asupra minorului care ar apărea dacă nu s-ar retrage autoritatea părintească unuia dintre părinți ►părinte violent, drogat, alcoolic, abuzator..., etc.

10.►1."Nu reprezintă o bază suficientă pentru a decide custodie unică dacă unul dintre părinți nu dorește să mai colaboreze cu fostul soț sau fosta soție în procesul decizional privind creșterea copilului, acest fapt nu este suficient ca instanța să se abată de la regula generală și să garanteze custodie unică",(Curtea Supremă a Olandei 10 septembrie 1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann; Curtea Supremă a Olandei 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann).

11.►2."Chiar dacă ambii părinți solicită un aranjament de tip custodie unică completat de un drept de acces, acest fapt nu va fi o bază suficientă pentru a garanta decizia finală a instanței",(Asser-De Boer, par.820d).

12.►(NOTĂ) Aceste ultime două paragrafe sunt preluate din cuvântarea d-nei Caroline Forder, expert in probleme legate de dreptul familiei, cu ocazia Conferinței "Tendinte actuale în justiția pentru copil și familie", 15-16 Oct 2009, Bucuresti.

►Legislaţie conexă: ►Art. 48 alin. (3) din Constituţie; ►Convenţia europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, ratificată de România prin Legea nr. 101/1992 (M. Of. nr. 243/1992); ►Art. 262, art. 396-403 NCC; ►Art. 6 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului(M. Of. nr. 557/2004); ►Art. 57 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicată(M. Of. nr. 788/2009); ►Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată(M. Of. nr. 314/2001);

1.►ART. 48 din Constituția României ►Familia: "(3)Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie".

2.►"Conţinutul autorităţii părinteşti este acelaşi, indiferent dacă copilul este din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie, ori este rezultatul reproducerii umane asistate medical cu terţ donator". (C.T. Ungureanu, Drept civil. Partea generală. Persoanele - în reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 368).

3.►Potrivit art. 448 din NCC, copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită potrivit legii are, faţă de fiecare părinte și rudele acestuia, aceeași situaţie ca şi cea a unui copil din căsătorie.

4.►În cazul în care părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, dar filiaţia a fost stabilită faţă de amândoi, instanţa de tutelă va decide modul în care va fi exercitată autoritatea părintească, aplicându-se dispoziţiile art. 397-403 NCC din materia divorţului.

5.►ART. 505 din NCC - Copilul din afara căsătoriei - Autoritatea Părintească. (1) În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi.

6.►ART. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului: 1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie. 2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în executarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

7.►ART. 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Drepturile copilului: (2) În toate acţiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial. (3) Orice copil are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său.

  ►Legislaţie conexă: ►ART. 483-503 din NCC;

1.►Norma consacră regula generală potrivit căreia, în caz de divorţ, autoritatea părintească se exercită de ambii părinţi în comun. 2.►Autoritatea părintească este definită în art. 483 alin. (1) din NCC, ca fiind ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului.

3.►Exercitarea autorității părintești de ambii părinți este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior.

4.►Autoritatea Părintească Comună NU PRESUPUNE ca ambii părinţi să se ocupe de copil zi de zi, ci înseamnă luarea de decizii comune, consultarea părinţilor în problemele esenţiale privitoare la copil, cum ar fi alegerea grădiniţei, a şcolii unde urmează să înveţe, alegerea medicului curant în caz de boală, a medicului de familie, a tratamentului medical, orientarea religioasă sau filozofică a copilului, formarea sau timpul liber al copilului ce include şi stabilirea activităţilor extraşcolare, administrarea bunurilor copilului, schimbarea felului învăţăturii sau al pregătirii profesionale etc. Actele cu caracter curent, cum ar fi alimentaţia zilnică a copilului, programul de lecţii, alegerea îmbrăcămintei, cad în sarcina părintelui la care s-a stabilit locuinţa copilului. Ca atare, trebuie făcută distincţie între autoritatea părintească (ce presupune, aşa cum arătam mai sus, consultarea părinţilor în luarea deciziilor importante ce privesc minorul lor) şi îngrijirea cotidiană (ce incumbă părintelui la care s-a stabilit locuinţa copilului).

                                                           ************ 

►Premieră Pentru România ►Conferința "Necesitatea Expertizei Psihologice A Copilului Și Familiei În Procesul De Stabilire A Condițiilor Exercitǎrii Autoritǎții Pǎrintești".

►Marți, 08-Aprilie-2014 ►Autor: Lavinia Radu.

►Adresa/Sursa: http://www.exploremedicinetv.ro/medicina/stiri/premiera-pentru-romania.html

►Pentru prima oarǎ ȋn Romȃnia, judecǎtorii care judecǎ ȋn cauzele cu minori și familie, s-au ȋntȃlnit la o conferințǎ cu experții psihologi, pentru a cǎuta ȋmpreunǎ și a gǎsi cele mai bune soluții pentru stabilirea adevǎrului și rezolvarea optimǎ a dosarelor cu minori.

►Preşedintele Colegiului Naţional al Psihologilor din România, Mihai Aniţei, a ținut sǎ menționeze cǎ aceastǎ ȋntȃlnire este o premierǎ pentru Romȃnia, fiind o primǎ ȋntȃlnire ȋntre psihologi și judecǎtori: „Se contureazǎ ȋn psihologie aceastǎ nouǎ specializare, de expertizǎ, un sistem de formare clinicǎ și judiciarǎ a experților psihologi pentru ca onorata ligǎ a judecǎtorilor romȃni sǎ poatǎ apela cu ȋncredere la aceștia.”

►Mihai Aniţei a mai subliniat și faptul cǎ audierea minorului este un teren fragil, ȋn care atenția trebuie sǎ fie concentratǎ asupra minorului: „Suntem pe un teren fragil al vieții de familie, ȋn care cel mai mult suferǎ copilul, suntem datori sǎ facem tot ceea ce trebuie pentru trauma sǎ fie suportabilǎ.

►Psihologii trebuie sǎ aibǎ o expertizǎ foarte bunǎ ȋn ceea ce privește evaluarea minorului.

►Din pǎcate, ȋn prezent se fac numeroase erori ȋnsǎ evidențiez faptul cǎ acestea se pot ȋndrepta pentru ca actul de justiție sǎ fie perfectat.”

►Profesorul Tudorel Butoi, membru în Consiliul Director al Institutului de Psihologie Judiciară, a recunoscut cȃt de grea este procedura de audiere a unui minor: „În calitate de procuror criminalist, de peste 30 de ani, speţele de la Poliţia Capitalei în care am fost implicat şi care aveau minori victime, minori martori, minori infractori ne-au creat mari probleme, inclusiv sentimentul de teamă, pentru că este foarte greu să fii stăpân pe un teren fragil.

►Emotivitate, labilitate, teama faţă de major, persistenţa încă în lumea ludică, unde lururile încă nu sunt dezvoltate, discernământul sărac, comportamentul duplicitar actoricesc ne-au creat mari probleme.

►Profesorul Tudorel Butoi a mai atras atenția și asupra faptului cǎ adevǎrații experți sunt cei numiți de breaslǎ, criticȃnd tendinţa Ministerului de Justiţie de a "înregimenta specialişti": „Judecǎtorii trebuie sǎ accepte experți din afara Ministerului Justitiei pentru cǎ aceștia sunt ȋn egalǎ mǎsurǎ capabili sǎ rǎspunda necesitǎților actului justitiei.

►Ȋn cadrul institutului de psihologie judiciarǎ formǎm cea de-a treia generație de specialiști psihologi judiciari.(...)

►Noi când vrem să convingem instanţa de o realitate psihologică mergem în doctrină, în tratat, în citat, nicio afirmaţie nu e gratuită.

►Ceea ce găsiţi azi însă, sunt nişte poveşti deranjante din punct de vedere al acurateţii ştiinţifice, care vin din partea aşa-zisei anchete sociale care face şi profilul psihologic, al copilului şi al părintelui, şi cum stau ei cu veniturile, toate într-o maioneză, într-o povestioară care ar putea fi făcută de oricare alt cetăţean.

►În specialitatea noastră, elaborăm un raport care răspunde exigenţelor cu care instanţele sunt obişnuite", a mai specificat Tudorel Butoi.

►La inițiativa dr. Simona Vladica, conferința "Necesitatea expertizei psihologice a copilului și familiei ȋn procesul de stabilire a condițiilor exercitǎrii autoritǎții pǎrintești" a fost organizatǎ de Tribunalul București, Institutul de Psihologie Judiciarǎ și Sǎnǎtatea Media Group.

                                                          ************

►Expertiza Psihologică, O Necesitate În Gestionarea Proceselor Cu Minori. ►Sâmbătă, 05-Aprilie-2014 ►Autor: Lavinia Radu.

►Adresa/Sursa: http://www.exploremedicinetv.ro/medicina/stiri/psihologia-judiciara-o-necesitate-in-gestionarea-proceselor-cu-minori.html

►Expertiza psihologicǎ este un instrument de evaluare aflat ȋn plinǎ dezvoltare ȋn Romȃnia, ȋn special ȋn ultimii ani, ȋntrucȃt aceasta poate ajuta ȋn mod direct judecǎtorii ȋn gestionarea ȋn special a proceselor cu minor.

►La deschiderea conferinței "Necesitatea expertizei psihologice a copilului și familiei ȋn procesul de stabilire a condițiilor exercitǎrii autoritǎții pǎrintești", experții magistrați și psihologi au arǎtat cȃt de importantǎ a fost ȋntȃlnirea de pe data de 4 aprilie pentru a se ajunge la o colaborare fructoasǎ ȋntre cele douǎ profesii, pentru rezolvarea unei probleme spinoase și anume abordarea copilului ȋn instanțǎ.

►„Vom analiza astǎzi un subiect extrem de delicat pentru toți cei care au sau care vor avea copii, și care, ȋntr-un moment al vieții, se vor afla ȋn impas.

►Din pǎcate, dacǎ se ajunge la instanțǎ, ȋncepe traumatizarea copilului.

►Ne-am ȋntȃlnit astǎzi pentru a gǎsi cele mai bune soluții pentru ca minorii sǎ nu aibǎ de suferit ȋn urma unui litigiu de divorț.

►Am alǎturi de mine oameni cǎrora le pasǎ și care vor sǎ se implice.”, a declarat lector univ. dr. Simona Maria Vlădica, psiholog.

►Preşedintele Tribunalului Bucureşti, Laura Andrei, a declarat, în cadrul dezbaterii cǎ judecǎtorii vor sǎ fie ajutați de psihologi sǎ ȋnțeleagǎ mai bine cea ce se ȋntȃmplǎ cu copilul pe tot parcursul procesului, din punct de vedere psihologic dar și cǎ magistraţii specializați ȋn dreptul familiei şi-au dat seama că au nevoie să-şi dezvolte abilităţi particulare în relaţionarea cu minorii: „Judecătorii noştri sunt extrem de preocupaţi de această arie.

►Avem magistraţi specializaţi în soluţionarea cauzelor cu minori şi de familie, iar ei şi-au dat seama că le trebuie şi un alt gen de mijloace care să îi ajute în a stabili contactul cu minorii în procedurile judiciare.

►Sper că psihologii ne vor ajuta să relaţionăm şi să înţelegem mai bine psihologia acestora şi, nu aş vrea să fiu răutăcioasă, şi psihologia unora dintre părinţi, care, pe fondul procedurilor mai relaxate şi a dispoziţiilor moderne în materie de familie, au ajuns să derapeze destul de mult în ceea ce priveşte mijloacele legale pe care le utilizeză şi felul în care înţeleg să apeleze la acestea pentru a relaţiona şi a-şi păstra copiii lângă ei".

►Conferinta "Necesitatea expertizei psihologice a copilului și familiei ȋn procesul de stabilire a condițiilor exercitǎrii autoritǎții pǎrintești" a fost organizatǎ de Tribunalul București, Institutul de Psihologie Judiciarǎ și Sǎnǎtatea Media Group, la inițiativa dr. Simona Maria Vlǎdica.

                                                            ************ 

►Expertiza Psihologică, Un Instrument Diferit De Ancheta Psiho-Socială. ►Sâmbătă, 05-Aprilie-2014 ►Autor: Lavinia Rad.

►Adresa/Sursa: http://www.exploremedicinetv.ro/medicina/stiri/expertiza-psihologica-un-instrument-diferit-de-ancheta-psiho-sociala.html

►Ȋn cadrul conferinței „Necesitatea expertizei psihologice a copilului și familiei ȋn procesul de stabilire a condițiilor exercitǎrii autoritǎții pǎrintești”, dr. Ștefan Iulian-Laurențiu, psiholog și președintele Institutului de Psihologie Judiciarǎ din Romȃnia a evidențiat principalele diferențe dintre expertiza psihologicǎ și ancheta psiho-socialǎ.

►„Expertiza psihologică poate fi definită ca un demers profesional de concepţie analitică, o cercetare cu caracter știinţific, realizată de către un psiholog competent, recunoscut și atestat în domeniu, la cererea unui organ judiciar sau a părţilor, finalizată printr-un raport, care conţine opiniile de specialitate ale expertului cu privire la una sau mai multe probleme de ordin psihologic, de care depinde, sau, care sunt considerate relevante, pentru soluţionarea cauzei judiciare.

►Expertiza psihologicǎ acționeazǎ ȋn primul rȃnd asupra convingeri intime a magistratului, aceasta trebuie sǎ influețeze ȋn mod obiectiv acestǎ convingere(...)

►Am observat cǎ de foarte multe ori aceste rapoarte de anchetǎ psiho-socialǎ nu țin cont de nevoia realǎ a actului de justiție, sunt foarte formale și nu ating niciunul dintre obiectivele pe care noi le considerǎm necesare.” a explicat dr. Ștefan Iulian-Laurențiu.

►Specialistul a mai specificat și faptul cǎ ȋn cazul anchetei sociale avem de-a cu o altǎ profesie, cea de asistent social dar și alte ghiduri care nu coincid cu cele ale psihologilor.

►Mai mult, ancheta socialǎ realizatǎ de cǎtre un asistent social este un act independent distinct: „Ancheta psihosocialǎ se ȋndepǎrteazǎ de interesul superior al minorului, aceasta este organizatǎ de instituțiile publice cu atribuții ȋn domeniu (Autoritatea Tutelarǎ, DGASPC), ȋn timp ce expertiza este realizatǎ de un psiholog independent.

►Ancheta psihosocialǎ surprinde doar aspecte superficiale ale relației copil-pǎrinte.

►Pe de altǎ parte, expertiza psihologicǎ este un instrument specializat care constǎ ȋn analiza psihologicǎ a relație dintre copil și pǎrinții acestuia.

►Cele douǎ sintagme nu se pot confunda sub aspect profesional și științific, deoarece sunt diferite și complementare, potrivit CEDO.”

►Ancheta psiho-socialǎ are și cȃteva lacune evidențiate de președintele Institutului de Psihologie Judiciarǎ din Romȃnia: „Ancheta psiho-socialǎ este mai mult un act de constatare, tip anchetǎ ȋn care observațiile sunt neprofesionale, acesta surprinde doar aspectele aparente ale relației copil-pǎrinți, conține declarații ale pǎrților evaluate psihologic (“tata a spus”, “mama a spus”, “copilul a spus”) pentru a motiva actele de constatare iar motivația concluziilor se raporteazǎ la declarații, la comportamentele dovedite la momentul anchetei.”

►Specialiștii prezenți la conferințǎ au mai discutat și despre necesitatea moodernizǎrii anchetei psiho-sociale și despre separarea acesteia ȋn douǎ pǎrți constitutive, ancheta socialǎ »care sǎ fie fǎcutǎ ȋn continuare de cǎtre DGASPC–uri și expertiza psihologicǎ ce poate fi realizatǎ doar de un psiholog (expert psiholog) independent.

►Conferința "Necesitatea expertizei psihologice a copilului și familiei ȋn procesul de stabilire a condițiilor exercitǎrii autoritǎții pǎrintești”, desfǎșuratǎ pe 4 aprilie, a stat sub organizarea Tribunalului București, a Institutului de Psihologie Judiciarǎ și a Sǎnǎtatea Media Group, la inițiativa dr. Simona Maria Vlǎdica.

►Abuzurile În Familie Sunt O Problemă De Sănătate Publică.

►Sâmbătă, 05-Aprilie-2014 ►Autor: Lavinia Radu.

►Adresa/Sursa: http://www.exploremedicinetv.ro/medicina/stiri/abuzurile-in-familie-sunt-o-problema-de-sanatate-publica.html

►Abuzurile ȋn familie sunt o problemǎ de sǎnǎtate publicǎ, iar un pǎrinte nefericit este o calamitate naționalǎ pentru cǎ acesta nu mai reușește sǎ transmitǎ valori, a afirmat conf. univ. dr. Florian Gheorghe.

►„Tot ceea ce am ascultat  astǎzi m-a fǎcut sǎ mǎ gȃndesc la faptul cǎ ar trebui sǎ numim conferința „drama judecǎtorului ȋn cauzele cu minori.”(...) 

►Dacǎ membrii unei familii pot asigura menținerea intergritǎții ȋn fața perturbǎrilor de mediu și reușesc sǎ menținǎ o bunǎ comunicare ȋn perioadele dificile, abia atunci se poate vorbi despre adevǎratul concept de familie.

►Țin sǎ precizez patru axiome: copilul are ca model ȋn viațǎ pe pǎrintele fericit, binele se ȋnvațǎ doar de la cel care te iubește, copilul are ca model ȋn viațǎ pǎrintele care progreseaza și care oferǎ soluții, oamenii au un comportament moral doar dacǎ au ceva de apǎrat.

►De asemenea, trebuie precizat cǎ ura este doar o dragoste ȋnșelatǎ și, deseori, acest lucru trebuie explicat pǎrinților.

►Eșecul alegerii partenerului de viața nu ȋnseamnǎ eșecul vieții.”

►De asemenea, ȋn ceea ce privește efectele abuzurilor pe termen lung, specialistul a declarat cǎ la nivel mondial, aspectul traumatologiei pe termen lung tinde sǎ fie din ce ȋn ce mai pus sub semnul ȋntrebǎrii: „Nu se mai vorbește de datorie și sacrificiu ȋn niciun domeniu și nici ȋn cazul familiei.

►Dacǎ ȋn copilǎrie trebuințele de bazǎ nu au fost satisfacute acestea se transformǎ, cel mai adesea, ȋn scopurile vieții de adult.

►Mai mult, dacǎ trebuințele de dezvoltare personalǎ nu au fost satisfǎcute ȋn copilarie, ele se pierd.(...)

►Oamenii au capacitatea miraculoasǎ de a se reface, iar din acest motiv aspectul traumatologiei pe termen lung este pus sub semnul ȋntrebǎrii.”

►Declarațiile au fost fǎcute ȋn cadrul conferinței "Necesitatea expertizei psihologice a copilului și familiei ȋn procesul de stabilire a condițiilor exercitǎrii autoritǎții pǎrintești", organizatǎ de Tribunalul București, Institutul de Psihologie Judiciarǎ și Sǎnǎtatea Media Group.

►Practica Unitară În Ascultarea Minorului Și Evaluarea Psihologică A Părinților, ►O Necesitate În Procesele De Divorț. ►Sâmbătă, 05-Aprilie-2014 ►Autor: Lavinia Radu.

►Adresa/Sursa: http://www.exploremedicinetv.ro/medicina/stiri/evaluarea-psihologica-a-copilului-trebuie-realizata-doar-o-data-la-3-6-luni.html

►Deși nu existǎ prevederi legale privind termenul de efectuare a evaluarii copiilor ȋn litigiile cu minori, specialistii susțin cǎ minorul trebuie evaluat din punct de vedere psihologic doar o datǎ la 3-6 luni.

►Tot mai des specialiștii se confruntǎ cu situații ȋn care pǎrinții ȋși duc individual copiii la expertize lunare: „Majoritatea rapoartelor de expertizǎ sunt incomplete, dacǎ s-ar reglementa procedura expertizei psihologice ambii pǎrinți ar fi obligați sǎ participe la acest proces.

►Toate aceste lucruri blocheazǎ identificarea problemelor de ordin psihologic care ar putea fi identificate.”, a declarat dr. Ștefan Iulian-Laurențiu.

►La rȃndul sǎu, psih. dr. Elena Vladislav a declarat cǎ: „Deși nu existǎ prevederi legale ȋn acest sens, codul deontologic al psihologului stipuleazǎ cǎ evaluarea nu se face mai devreme de 3 luni.

►Aici ține de etica psihologului și de cȃt de bine respectǎ codul deontologic. Ȋncercǎm sǎ ȋnțelegem care sunt nevoile specifice și comportamentele tip ale copiilor la diferite vȃrste.

►Copilul se ȋntreabǎ ce este adevarat și ce este fals, iar din aceastǎ cauza copiii sunt greu de consolat și de liniștit. Un studiu din anul 2004 aratǎ faptul cǎ domicilul altenativ la copiii mai mici de 6 ani are riscuri psihologice importante și ireversibile: tulburari de somn, sentiment depresiv, insecuritate, agresivitate.

►Dupa vȃrsta de 6 ani copilul este mult mai capabil sǎ se exprime.

►De asemenea, ȋn cadrul expetizei psihologice la copilul sub 9 ani sunt aplicate tehnici și probe proiective deoarece interviul și chestionarul nu pot fi utilizate.

►Probele proiective sunt testele de desen pentru identificare relațiilor sociale, a relațiilor de familie, teste de percepție tematicǎ, utilizate pentru evaluarea psihologicǎ a copilului.”

►Psihologul Elena Vladislav a vorbit și despre evaluarea pshologicǎ a pǎrinților, pe care o considerǎ la fel de necesarǎ ca și evaluarea copiilor: „Cȃnd vorbim de evaluarea pǎrinților ne referim la evaluarea atașamentului fațǎ de copil, a capacitǎții de a-i oferi copilului afecțiune, la evaluarea stilurilor parentale, a puterilor și slǎbiciunlor parentale, identificarea unei patologii la nivelul personalitǎții, a stǎrii de sǎnǎtate fizicǎ și psihicǎ și a resurselor fiecǎrui pǎrinte.

►Expertiza este un proces complex, care poate necesita mai mult sedințe.

►Dacǎ vrei sa faci o expertizǎ corectǎ este foarte greu sǎ o faci ȋn mai puțin de douǎ luni.”, a mai specificat psihologul.

►La rȃndul sǎu, judecǎtorul Cristiana Crăciunescu a sintetizat care sunt deciziile pe care judecǎtorii trebuie sǎ le ia dupǎ ce analizeazǎ raportul psihologului, ȋn litigiile de divorț: „Stabilirea exercițiului autoritǎții pǎrintești ►care de regulǎ este comun, ȋnsǎ ȋn situații speciale va fi exercitat doar de unul dintre pǎrinți, stabilirea locuinței la unul din pǎrinți și dacǎ este necesar și programul de vizitare al pǎrintelui necustodian.

►Ȋn ceea ce privește autoritatea pǎrinteascǎ trebuie sǎ știu, ca judecǎtor, dacǎ ambii pǎrinți sunt capabili sǎ ia cele mai bune decizii, dar și care este cel mai legat psihologic de copil.”

►Ȋn ceea ce privește practica ascultații minorului, experții judecǎtori au afirmat cǎ existǎ moduri diferite ȋn care aceastǎ procedurǎ se realizeazǎ ȋn prezent, dar și cǎ doresc unificarea practicii: „Sunt instanțe care audiazǎ minorul ȋmpreunǎ cu un grefier care consemneazǎ spusele minorului, dar sunt și cazuri ȋn care judecǎtorul audiazǎ minorul singur, pentru a se putea securiza spațiul ȋn care copilul sǎ se simtǎ ȋn siguranțǎ.

►Aș propune ca aceastǎ procedurǎ a audierii minorului sǎ fie reglementatǎ, pentru unificarea practicii.”, a conchis judecǎtorul Cristiana Crăciunescu.

►Manifestarea care a reunit experții magistrați și experții psihologi a fost organizatǎ la inițiativa dr. Simona Maria Vlǎdica, de cǎtre Tribunalul București, Institutul de Psihologie Judiciarǎ și Sǎnǎtatea Media Group.

                                                             ************

►Noul Cod Civil Aduce O Nouă Perspectivă Asupra Relației Copil-Părinți.

►Sâmbătă, 05-Aprilie-2014 ►Autor: Lavinia Radu.

►Adresa/Sursa: http://www.exploremedicinetv.ro/medicina/stiri/noul-cod-civil-aduce-o-noua-perspectiva-asupra-relatiei-copil-parinti.html

►Judecătorul Cristiana Crăciunescu, şeful catedrei Dreptul familiei din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, a explicat că în cauzele de divorţ cu copii, cei mici se pot afla ȋn situaţii foarte delicate din cauza raporturilor de conflict dintre părinţi.

►Specialistul a declarat și cǎ în cauzele cu minori, judecătorul trebuie să lucreze cu alți specialiști precum: psihologi, cu educatori, asistenţi sociali, pentru cǎ de cele mai multe ori o hotǎrȃre judecǎtoreascǎ poate schimba destinul unui copil. ►„Noul Cod Civil aduce o nouǎ perspectivǎ ȋn domeniul relației copil-pǎrinţi, ȋn special asupra problemelor pe care un divorț le aduce cu sine.

►Noua reglementare aduce o astfel de schimbare care trebuie ȋnțeleasǎ și aplicatǎ astfel ȋncȃt sǎ creeze un mediu favorabil unui copil traumatizat.

►Judecǎtorul de familie nu este un judecǎtor tipic, el trebuie sǎ fie și puțin psiholog și comunicator, pedagog și lucrǎtor social și trebuie sǎ gǎseascǎ un limbaj comun cu specialiștii din aceste profesii.

►Ȋntȃlnirea de astǎzi este un ȋnceput de drum, un pas ȋn gǎsirea acestui limbaj comun care pentru noi, judecǎtorii, este foarte important pentru soluționarea corectǎ a cauzelor ȋn care sunt implicați copii.”, a afirmat judecătorul Cristiana Crăciunescu.

►La rȃndul sǎu, prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan, președintele onorific al Institutului de Psihologie Judiciară a ținut sǎ precizeze faptul cǎ: „Ȋn psihologia judiciarǎ din Romȃnia se petrec lucuri utile, avem oameni cu multǎ experințǎ ȋnsǎ, din nefericire, nu existǎ progrese foarte mari ȋn ceea ce privește limitele specializǎrii, astfel ca nivelul de competentǎ sǎ fie cȃt mai ȋnalt.

►Pe lȃngǎ dreptul familiei existǎ și alte domenii ȋn care judecǎtorii au nevoie de ajutorul psihologilor, ȋntrucȃt ei au o rǎspundere uriașǎ.

►De asemenea, recomand celor care se ocupǎ de formarea specialiștilor psihologi sǎ manifeste maximǎ exigențǎ.”, a declarat prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan.

►Și dr. Ștefan Iulian-Laurențiu, psiholog și președintele Institutului de Psihologie Judiciarǎ din Romȃnia a reamintit faptul cǎ nu a mai existat o astfel de ȋntȃlnire ȋntre magistrați și experți psihologi dar și faptul cǎ trebuie creat un standard ȋn ceea ce privește expertiza psihologicǎ: „Existǎ deja o practicǎ, ȋnsǎ din opinia psihologilor aceasta este una nefericitǎ.

►Trebuie creat un standard ȋn ceea ce privește expertiza psihologicǎ pe care o oferim instanțelor de judecatǎ.

►Atunci când vorbim de copil, este nevoie de o identificare corectǎ a factorilor psihologici prezenți ȋn relația copil-pǎrinți.(...)

►Ne dorim sǎ creǎm un standard de calitate al expertizelor psihologice, care sǎ nu mai aibǎ un limbaj bombastic.

►Judecǎtorii nu trebuie sǎ fie impresionați iar datoria psihologilor este sǎ transmitǎ informații care pot fi ȋnțelese de judecǎtori.

►Trebuie sǎ gǎsim ȋmpreunǎ o linie de mijloc și sǎ fim utili actului de justiție.”, a explicat președinte Institutului de Psihologie Judiciarǎ din Romȃnia.

►Conferința „Necesitatea expertizei psihologice a copilului și familiei ȋn procesul de stabilire a condițiilor exercitǎrii autoritǎții pǎrintești”, desfǎșuratǎ pe 4 aprilie 2014, a fost organizatǎ de Tribunalul București, Institutul de Psihologie Judiciarǎ și Sǎnǎtatea Media Group.