Protejarea legăturilor personale ale minorului/Returnarea copilului la adresa de unde a fost "răpit"

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !

În conformitate cu noul cod civil locuința copilului este la părinții săi iar dacă aceștia nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, aceasta se poate schimba doar cu autorizarea instanței de tutelă.

Probleme practice[modificare]

În practică se pot întâlni foarte multe situații în care unul dintre părinți ia copilul în mod abuziv de la locuința conjugală și se mută în timpul divorțului, sau chiar înainte de a fi depus actele de divorț, la o altă adresă. Acest tip de acțiune este ilegală încălcând prevederile art. 496 din noul cod civil, locuința minorului fiind, în mod evident cea la care, de comun acord, cei doi părinți au decis de comun acord, anterior acestei acțiuni, ca minorul să locuiască.

Rolul organelor de poliție în returnarea minorului la locuința sa[modificare]

Dacă unul dintre părinți schimbă în mod abuziv locuința minorului, acestă situație este echivalentă cu cea a răpirii internaționale de minori, situație care însă, fiind la nivel național, poate și trebuie rezolvată de urgență de către organele statului. Este de datoria organelor statului să protejeze dreptul copilului de a nu îi fi schimbată în mod abuziv locuința prin sancționarea contravențională a părintelui abuzator care nu returnează copilul la locuința sa. La acest moment nu există o metodologie de intervenție pentru cazurile copiilor răpiți de către părinții lor. ARPCC are în lucru o astfel de metodologie, care poate fi consultată aici

Ordinul de protecție în legislația românească[modificare]

În legislația românească, actul normativ cadru din domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie este Legea nr. 217/2003. Această lege a fost modificată într-o manieră consistentă prin Legea nr. 25/2012 pentru a fi corectate anumite deficiențe semnalate în practică. Modificările au vizat, în principal, următoarele aspecte:

  1. indicarea expresă a principiilor care guvernează domeniul protecției și promovării intereselor victimelor violenței în familie;
  2. extinderea ariei de acoperire a conceptului de „violență în familie” astfel încât el să corespundă cu standardele de definire impuse de instrumente juridice internaționale
  3. extinderea numărului situațiilor de inter-relaționare care sunt acoperite de conceptul „membru de familie” prin raportare la domeniul de reglementare;
  4. crearea unui instrument de protecție care și-a dovedit utilitatea în alte legislații și care în Legea nr. 217/2003 este denumit „ordin de protecție”.

Suport legislativ[modificare]

  • art. 496 din Codul Civil al României
  • Legea nr. 217/2003 - Republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 365 din 30 mai 2012.
  • Legea nr. 25/2012 - Publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 156 din 13 martie 2012.

Legături externe[modificare]

  • Cererea de emitere a ordinului de restricție se poate descărca de aici
  • textul legii, răpirea minorului de către unul dintre părinți ar putea fi catalogată ca o violență asupra copilului (cu un avocat bun)