Orizontul meu apropiat

Din primii ani ai vieții, când începem să percepem și să cunoaștem cele din jurul nostru, devenim mici exploratori ai orizontului apropiat. Cea mai intimă parte a acestuia sunt membrii familiei de care ne atașăm prima dată. Apoi sunt celelalte: casa, vecinii, strada, grădina, grădinița, iar când creștem mai mari: școala, prietenii, cartierul și așa orizontul nostru apropiat se extinde treptat.

În acest orizont local tot mai complex, avem nevoie de scheme care să simplifice totul și să ne ajute să explorăm alte dimensiuni și astfel să ne lărgim în permanență spațiul cunoscut. Așa au apărut primele planuri pentru clădiri mai mici, cum sunt casele, sau mai mari, cum sunt școlile.

Pentru a face planul sălii de clasă trebuie să micșorăm și să simplificăm totul. Micșorarea se face după reguli bine stabilite. Dacă alegem foaia caietului pentru realizarea planului, unui metru din clasă îi corespunde 1 cm pe hârtie.

Pentru a simplifica realizarea planului se folosesc simboluri care se trec obligatoriu pe legendă. Astfel, în locul complicatelor desene cu băncile, scaunele, dulapurile, ferestrele sau ușa noi desenăm simple figuri geometrice sau linii.

Dacă dorim să realizăm planul școlii totul trebuie micșorat și mai mult. Dacă școala nu este prea mare, putem realiza transformarea de la 5 m distanță în clădire la 1 cm distanță pe hârtie.

Dacă ne propunem să facem planul curții școlii sau al străzii, dimensiunile trebuie reduse din ce în ce mai mult, iar planul se transformă în hartă.