Poezii de Marian Hotca

           Laudă poeziei eminesciene 

Poezia ta, Eminescu,i-o floare albă ,înflorită, De-obicei ca o toamna-ngalbenită. De dragoste și uneori atat de tristă, Sfântă poezie ,Eminescu te-a facut artistă!

Gingașă , tânară craiasă, Cu ochii lacrimânzi de vise, Oricine-n noapte să te citească, Când stelele-s aproape stinse!

Caci sigur una dintre-acele stele, E Eminescu ,al tău ilustru creator, Îndreaptă-ți,cititorule,ochii spre ele! Împrăștiind ale lui versuri,in lungul zbor.

Și poate ,citind acele tainice rânduri, Steaua lui Eminescu ,etern va străluci, Și ne va trimite-n dar o lume de gânduri, Stoluri de versuri și sute de poezii!

       Odă (în metru contemporan)

N-am crezut să-nvăț a-nțelege vreodată, Ale tale tainice și gingașe poezii, Ce mă cufundau odată…

            În apele adânci,pustii.

Degeaba strig și plâng ingrozitor, În noaptea palidă, senină, Căci tu acum dormi liniștit,

            Scăldându-te-n tihnă.

O,unde esti, Eminescu ! Plecat-ai tânăr între sfinți, Și cui o să-i mai zic acuma,

             Ale mele rugăminți?