Amănălăchioai vs. România

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Sari la navigare Sari la căutare

Cauza Amănălăchioai vs. România, (petiția 4023/2004, hotărârea din 26 august 2009) este o cauză judecată la CEDO prin care se recunoaște o violare a articolului 8 al Convenției (dreptul la viață privată) în cazul unui tată a cărui fiică de 6 ani a fost reținută forțat în anul 2001 de către bunicii săi materni (mama copilului decedase cu un an înainte în urma unei boli) și care timp de mai mulți ani a fost împiedicat de diverse autorități ale statului român în restabilirea legăturilor cu fiica sa;

Descrierea cazului[modificare]

Reclamantul, sergent în Poliția de Frontieră, s-a căsătorit cu A.D., având o fetiță, D., născută în 1994. În 1999, A.D. a decedat, minora rămânând cu tatăl său. În luna ianuarie 2001, reclamantul și-a dat acordul ca minora D. să își petreacă vacanțele școlare la bunicii materni, soții D.. La 4 februarie 2001, bunicii l-au informat pe reclamant să nu aștepte întoarcerea minorei, moment în care reclamantul a depus nenumărate acțiuni pentru reîntoarcerea minorei la domiciliul său legal, acțiuni care au fost însă tărăgănate de către autoritățile competente din România.

Decizia Curții[modificare]

Curtea a considerat că pasivitatea autorităților se află la originea rupturii relațiilor dintre copil și tatăl său și că "în cazul de față dreptul la respectarea vieții de familie al reclamantului nu a fost protejat într-un mod efectiv, astfel cum prevede art. 8 din Convenție". Pentru aceasta Curtea a condamnat România relativ la încălcarea articolului 8 din Convenție. Majoritatea juraților au ajuns la concluzia că "ne-acționând cu diligență, autoritățile naționale, prin comportamentul lor, au favorizat integrarea minorei D. în noul său mediu și, în consecință, au contribuit într-un mod decisiv la consolidarea unei situații de fapt contrare dreptului reclamantului protejat de art. 8 din Convenție" (a se vedea paragraful 95 din sentință).

Legături externe[modificare]