CELE 72 DE NUME ALE LUI DUMNEZEU

În Sbornicul de la anul 1787, găsim o carte populară în care se vorbeşte de cele 72 de Nume ale lui Dumnezeu. Cartea conţine promisiuni incredibile, bunăoară, cum că dacă cineva va purta cu sine lista de Nume sacre, va fi ferit de atacuri malefice sau primejdii. De pildă, versiunea publicată de Bogdan Petriceicu Hasdeu în Cuvinte den bătrâni, volumul II, promite că „cel care îl va purta cu sine se izbăveşte de tot răul ce i se poate întâmpla” (Sbornicul, redacţiunea de la 1787, apud M. Gaster, Literatura populară română, Ed. Minerva, Bucureşti 1983).

Iată textul : „Cele 72 de Nume a[le] domnunui nostru Isus Hristos 1. Dumnezeu, 2. Savaotul (Domnul oştirilor, n.m), 3.Tatăl, 4. Fiul, 5. Duhul sfânt, 6. Troiţă (Treimea, n.m) nedespărţită, 7. Iisus Hristos, 8. Nica, 9. Mesia, 10. Putere, 11. Cuvânt, 12. Viaţă, 13. Milă, 14. Libov (Iubire, n.m.), 15. Înţălepciune, 16. Pace, 17. Atotţiitori, 18. Întocmitoru de lumină, 19. Masă, 20. Păstoriu, 21. Oaia, 22. Piiatra, 23. Cale, 24. Împărat, 25. Urzire, 26. Cap, 27. Cinste, 28. Mire, 29. Biruitor, 30. Adivăr, 31. Fiîul ominesc, 32. Cu noi Dumnezău, 33. Incepătorlu, 34. Întâi-născut, 35. Viitor, 36. Împărat, 37. Înălţime, 38. Pâine cerească, 39. Părintele fără de moarte, 40. Îndurătoriu, 41. Hristos, 42. Vindecătoriul, 43. Bun din pântece, 44. Milostiv, 45. Mai înainie de veci, 46. Atanatos, 47. Făcătorul, 48. Mielu blând, 49. Viţăl, 50. Chipul măririi, 51. Eu sânt carile am fost, 52. Dreptate, 53. Izvor, 54. Rost, 55. Bucuria, 56. Munte, 57. Preot, 58. Mărturisitoriu, 59. Uşe, 60. Veşnică Îndreptare, 61. Adonoaea (Adonai, n.m.), 62. Iloea (Eloi, n.m.), 63. Alfa, 64. Omega, 65.În trăi feţe, 66. Neîmpărţit, 67. Împărat peste împăraţit, Se dă robilor, sau robului [lui] Dumnezău Cutare”, (Ibid).

Deşi lista trebuie să cuprindă 72 de Nume, în realitate găsim 67. Probabil că textul original, redactat în limba slavonă, a fost corupt şi copistul nu a putut înţelege ultimele cinci nume. Din alte surse, aflăm că astfel de texte au fost foarte căutate, bucurându-se de o popularitate deosebită. Aceasta s-a datorat poate faptului ca atât în Creştinism, cât şi în Iudaism, Numele propriu al lui Dumnezeu este considerat ca având o putere nimicitoare. „Atât de teribilă era resimţită măreţia Numelui lui Dumnezeu în iudaismul târziu încât tetragrammaton-ul nu era pronunţat cu glas tare la slujba din sinagogă. Numele celui Preaînalt era considerat prea devastator pentru a fi pronunţat”, arată Episcopul Kallistos Ware în cartea sa The Power of Name :The Jesus Prayer in Orthodox Spirituality (Puterea Numelui/ Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea ortodoxă). Amintim ca tetragrammaton-ul (de la elinescul τετραγράμματον = patru litere ) nu este altceva decât numele lui Dumnezeu, care I-a fost revelat lui Moise pe muntele Horeb: „Zisu-i-a Dumnezeu lui Moise: Eu sunt Cel ce este“(Fac. 3,14). El este format din patru litere ale alfabetul iudaic יהוה, care, prin transliterare, ne dau YHWH (Sunt Cel Ce Sunt). Nu numai ca nu era pronunţat cu glas tare, dar, de obicei, era înlocuit cu alte patru litere Adni, pronuntate Adonai ( Domnul meu).

Creştinismul, în special creştinismul primar, a avut aceeaşi atitudine pioasă faţă de Numele Lui Dumnezeu, respectiv al lui Iisus Hristos. Pentru Sfântul Varsanufie : „Pomenirea Numelui lui Dumnezeu distruge tot răul”, iar pentru Sfântul Ioan Scărarul, „Numele lui Iisus este cea mai mare putere cunoscuta vreodată, care îi înfricoşează pe demoni”. „Biciuieşte-ţi vrăşmaşii (diavolii) cu numele lui Iisus, căci nu este armă mai puternică în cer şi pe pământ”, (Sfântul Ioan Scărarul, Scara Sfântului Ioan Scărarul, în Filocalia vol. IX, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Buc. 1980)

Pentru Sfântul Ioan Teologul, Numele de taina a lui Iisus Hristos este nepătruns şi nu-l ştie decat El Însuşi: „Iar ochii Lui, ca para focului; şi pe capul Său, numeroase steme; având un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie decât numai El” (Apocalipsa 19, 12 ) Cu siguranţă că s-a avut în vedere şi Shemhamphorasch-ul cabalistic, care reprezinta o lista cu cele 72 de nume de îngeri, aşa cu se crede că i-a văzut patriarhul Iacov în visul său:

„Şi a avut un vis. Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea” ( Fac. 28, 12). În creştinism, 72 este de asemenea un număr sfânt, datorita faptului ca Iisus Hristos trimite în misiune, după unele versiuni, 72 de apostoli. În realitate, Sfânta Scriptură nu dă numai 72 de nume ale lui Iisus Hristos, ci este mult mai generoasă :

Leul din tribul lui Iuda

„Şi unul din bătrâni zice mine, nu plângeţi: iată, leul a tribul lui Iuda, rădăcina lui David, căci a prevalat pentru a deschide cartea, şi de a pierde cele şapte sigilii cu privire la aceasta” (Apoc. 5:5). (Ne amintim că femeia sărmană, care voia să-şi pună capăt zilelor, înecându-se în râul Tajo din Portugalia, a primit de la Sfântul Anton de Padova un bilet, unde i se descoperea acest nume.

Nazarinean

„Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema” (Mat. 2,23).

Prooroc

„Pentru că Moise a zis către părinţi: Prooroc ca mine vă va ridica Domnul, Dumnezeul vostru, dintre fraţii voştri; pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va grăi”(Faptele Apostolilor 3:22).

Preot

„Aşa cum în alt loc El zice: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec.” (Evrei 5:6). Luceafăr de Dimineaţă „Eu, Iisus, l-am trimis pe îngerul Meu să vă mărturisească vouă acestea cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, Steaua strălucitoare a Dimineţii“(Apoc. 22,16).

Piatră

„Şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească au băut – pentru că beau din duhovniceasca piatră care-i urma, iar piatra era Hristos” (1 Cor.10,4). Păstorul Cel Bun „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său şi-l pune pentru oi” (Ioan 10, 11).

Bogăţia Slavei

„A vrut Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos Cel dintru voi, nădejdea slavei!” (Col.1,27). Pâinea lui Dumnezeu „Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii“ (In. 6,33).

Începătorul Vieţii

„Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi” (Fapte 3,15).

Mijlocitor

„Copilaşii mei, pe acestea vi le scriu ca să nu păcătuiţi. Şi dacă a păcătuit cineva, noi avem Mijlocitor a către Tatăl, pe Iisus Hristos, Cel-Drept” (1 Ioan 2,1). Sfinţirea Noastră „Din El dar sunteţi voi întru Hristos Iisus, Cel ce de la Dumnezeu S’a făcut pentru noi înţelepciune, dreptate şi sfinţire şi răscumpărare” (1 Cor. 1,30).

Amin

„Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Aşa grăieşte Amin-ul , Martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu” (Apocalipsa 3, 14).