[[../Cengiz Kikiç Vs. Turcia|Cauza Cengiz Kikiç Vs. Turcia]] - Sentința Curții, în limba română, se poate descărca de aici -- Sumar:: "Punctul decisiv, în acest caz, rezidă, prin urmare, în a ști dacă autoritățile naționale au luat toate măsurile care le-ar putea fi, în mod rezonabil, cerute ca parte a procedurii care avea ca obiect excitarea dreptului la custodie și de vizită și care viza reunirea reclamantului cu fiul său. Deși reclamantul a formulat repetate spre a-și menține relațiile personale cu fiul său sau de informare a Curții că dreptul său de vizită a fost obstrucționat de către mama copilului iar autoritățile au fost pasive în protejarea dreptului reclamantului nu a avut un contact foarte limitat cu copilul său, pe perioade de până la doi ani iar astfel durata de timp fără contact adecvat între reclamant și fiul său a jucat un rol determinant în dobândirea unei atitudini de respingere pe care acesta din urmă a arătat-o față de tatăl său. Autoritățiile nu au produs probe care sa arate că au încercat să împace părțile în cererile lor respective sau ar fi luat măsuri pentru a facilita executarea voluntară a hotărârilor judecătorești. Curtea a amintit că, dacă măsuri coercitive privind copiii nu sunt de dorit în acest domeniu sensibil, utilizarea de sancțiuni nu ar trebui să fie respinsă în cazul unui comportament în mod evident ilegal al părintelui cu care locuiește copilul (a se vedea, Cauza Maire vs. Portugalia, nr. 48206/99, § 76, CEDO 2003-VII). Cu toate acestea, în acest caz, instanțele naționale par să fi făcut economie de astfel de măsuri vis-à-vis de mama copilului. Curtea estimează că ne-luând toate măsurile practice care ar fi fost necesare în circumstanțele cauzei, statul-pârât nu a reușit să îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 din Convenție."
