Index cu Ordine de protectie ptr protejarea minorilor

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Jump to navigation Jump to search

Ordin de protecție. Încredințarea copilului minor

”Reclamanta P. D. a chemat în judecată pe pârâta P. I. C. , solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună emiterea unui ordin de protecţie, în regim de urgenţă, împotriva pârâtei prin care să se dispună pe o durată de 6 luni măsurile prevăzute de art. 23 alin. 1 lit.a.b.d.f.h din Legea nr.217/2003 reactualizată, respectiv: evacuarea temporară a pârâtei din locuinţa familiei; reintegrarea reclamantei în locuinţă; obligarea pârâtei la păstrarea unei distanţe minime de 100 m faţă de reclamantă, de domiciliu şi reşedinţă; interzicerea oricărui contact cu aceasta, încredinţarea minorului G. G. A. reclamantei pe perioada ordinului de protecţie; internarea medicală a pârâtei; executarea ordinului de protecţie să se facă fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen. (…)

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Din probele administrate în cauză instanţa reţine faptul că pârâta P. I. C. este o persoană care consumă în mod frecvent băuturi alcoolice şi după ce ajunge în stare de ebrietate are un comportament deviant , violent şi provoacă în mod frecvent scandal în locuinţă agresând-o verbal şi fizic pe reclamanta P. D. care este mama sa adoptivă cât şi pe fiul său minor G. G. A. în vârstă de 13 ani care i-a fost încredinţa ei spre creştere şi educare după ce a divorţat.

Aceste aspecte rezultă din coroborarea întregului material probator respectiv actele depuse de reclamantă în sprijinul cererii şi depoziţiile martorilor audiaţi, care au confirmat că pârâta este recalcitrantă, violentă atât faţă de reclamantă pe care a izgonit-o din locuinţa familială cu toate că potrivit certificatului de moştenitor reclamanta are o cotă parte de 5/8 din apartament , pârâta având doar cota de 3/8 in calitate de moştenitoare a tatălui său decedat, reclamanta fiind nevoită să locuiască la vecina sa de la etajul 2, martora N. L. R. de circa 3 luni de zile, comportament care a culminat cu agresarea şi a minorului G. G. A. în seara zilei de 21.01.2016 când l-a agresat verbal, l-a lovit, i-a spart laptopul, situaţie în care instanţa apreciază că se încadrează în dispoziţiile Legii nr.217/2003 şi ale Legii 25/2012 privind combaterea violenţei în familie şi se impune luarea faţă de pârâtă a măsurilor legale prevăzute de art. 23 din Legea nr.217/2003: evacuarea temporară a pârâtei din locuinţa familiei; reintegrarea reclamantei în locuinţă; obligarea pârâtei la păstrarea unei distanţe minime de 100 m faţă de reclamantă, de domiciliu şi reşedinţă; interzicerea oricărui contact cu aceasta, încredinţarea minorului G. G. A. reclamantei pe perioada ordinului de protecţie precum şi a măsurii prevăzute de art. 23 alin.3 din lege respectiv obligarea pârâtei sa urmeze un program de consiliere psihologica, psihoterapie si efectuarea unui tratament in scopul dezintoxicarii.

Instanţa faţă de acest ultim act apreciază că se impune luarea de urgenţă a măsurii de emitere a ordinului de protecţie fără citarea pârâtei agresoare, dat fiind faptul că minorul a fost izgonit din locuinţă de către pârâtă acum în timpul iernii când temperatura pe timp de noapte este in jur de minus 20 grade Celsius, minorul neavând haine suficiente precum şi cărţile şi caietele pentru a merge la şcoală. Instanţa urmează de asemenea să dispună ca ordinul de protecţie să fie executat, de îndată, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen (…)

Având in vedere cele ce preced instanţa va admite acţiunea formulată de reclamanta P. D. împotriva pârâtei P.I.C, şi va dispune emiterea ordinului de protecţie împotriva pârâtei cu caracter provizoriu pe o perioadă de 6 luni de la emiterea ordinului.” (Judecătoria Caracal, Sentința civilă nr. 22/22 ianuarie 2016, portal.just.ro)