Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie/Studiul Nettle (2008)

Titlu

Titlu original în engleză	Titlu în limba română
Why do some dads get more involved than others? Evidence from a large British cohort. Daniel Nettle⁎ Centre for Behaviour and Evolution, Newcastle University, NE2 4HH Newcastle, UK Initial receipt 31 March 2008; final revision received 8 June 2008	De ce unii tați se implică mai mult decât alții? Rezultate dintr-o mare cohortă englezească Daniel Nettle* Centrul pentru Comportament și Evoluție, Universitatea Newcastle; NE2 4HH Newcastle, Regatul Unit Predat pe 31 martie 2008; revizuit pe 8 iunie 2008

Sumar

Studiile anterioare realizate pe populațiile lumii au arătat că tații sunt mult mai implicați în creșterea fiilor, decât fiicelor lor și sunt mai implicați în creșterea copiilor, dacă au un status socio-economic (SSE) mai înalt, decât în cazul unui SSE scăzut. Această lucrare pornește de la ideea lui Kaplan et al., conform căreia acest tipar apare deoarece tații cu SSE înalt și tații de băieți pot avea un impact mai important asupra dezvoltării copiilor lor. Am pornit de la o serie amplă de date longitudinale provenite de la o populație britanică și am demonstrat că, implicarea paternă în dezvoltarea copiilor se asociază în mod pozitiv cu IQ-ul descendenților la vârsta de 11 ani și cu mobilitatea socială a acestora pe la 42 de ani, dar nu și cu numărul de nepoți. În ceea ce privește IQ-ul, există o interacțiune între SSE-ul tatălui și nivelul său de implicare, în sensul că tații cu SSE înalt, comparativ cu cei cu SSE scăzut, au o influență mai mare asupra IQ-ului copilului, prin investițiile lor. Efectele investițiilor paterne asupra IQ-ului și mobilității sociale a fiilor și fiicelor au fost asemănătoare. Rezultatele sunt analizate din perspectiva psihologiei evoluționiste și a tiparului social privind comportamentul patern la oameni.

Concluzii

Implicarea tatălui în creșterea și educarea copiilor are influențe favorabile asupra dezvoltării copiilor lor, vizibile pe termen lung. Studiul demonsteaza că, implicarea paternă în dezvoltarea copiilor se asociază în mod pozitiv cu IQ-ul descendenților la vârsta de 11 ani și cu mobilitatea socială a acestora pe la 42 de ani, dar nu și cu numărul de nepoți. În ceea ce privește IQ-ul, există o interacțiune între SSE-ul tatălui și nivelul său de implicare, în sensul că tații cu SSE înalt, comparativ cu cei cu SSE scăzut, au o influență mai mare asupra IQ-ului copilului, prin investițiile lor. Efectele investițiilor paterne asupra IQ-ului și mobilității sociale a fiilor și fiicelor au fost asemănătoare. Rezultatele sunt analizate din perspectiva psihologiei evoluționiste și a tiparului social privind comportamentul patern la oameni.

Legături

• Articolul complet tradus în limba română se poate descărca de aici
• Articolul original în limba engleză se poate descărca de aici

Referințe

Citare pe situl web al ARPCC

Articolul complet

• Articolul complet în limba engleză poate fi descărcat de aici contra cost ($11.95)
• Traducerea în limba română NU EXISTĂ LA ACEST MOMENT