Index de studii psihologice relevante privitoare la divorț și custodie/Studiul Stanley, S. M. și Fincham, F.D. (2002)

Titlu

Titlu original în engleză	Titlu în limba română
Stanley, S. M., & Fincham, F. D. (2002).  The Effects of Divorce on Children. Couples Research and Therapy Newsletter (AABT-SIG), 8 (1), 7-10.	Stanley, S. M., & Fincham, F. D. (2002). Efectele divorțului asupra copiilor Couples Research and Therapy Newsletter (AABT-SIG), 8 (1), 7-10.

Sumar

Aceasta își ridică intrebarea ce pot face părinții ce divorțează pentru a-și ajuta copiii sa facă față? Răspunsurile pe scurt ar fi:

• Să continue implicarea parentală efectivă și să evite conflictele;
• Să ințeleagă că efectele negative majore au loc în primii doi ani după divorț, mai ales în cazul băieților. Aceasta e perioada de maximă dezorganizare pentru copii. Ameliorarea acestor efecte negative se poate realiza cel mai probabil prin creșterea susținerii, contactului și organizării în această perioadă.

Concluzii

Câteva dintre concluziile semnificative ale cercetării lui Stanley și Fincham:

1. În familiile intacte 10% dintre copii au probleme comportamentale serioase pe când in familiile divorțate se ajunge la 30% (Hetherington, 1993).
2. La maturitate 18% dintre copiii cu părinți divorțați au indexul de sănătate mintală deasupra limitei, iar la copiii proveniți din familii intacte acest procent este de 13.7% (Cherlin, Chase-Lansdale & McRae 1998). Cherlin concluzionează că 82% dintre copiii părinților divorțați nu vor avea probleme de lungă durată, deși destul de mulți prezintă probleme de scurtă durată în primii doi ani după divorțul părinților.
3. Factorul determinant privind efectele divorțului asupra copiilor este nivelul de conflict parental. Pentru copiii ai căror părinți au conflicte intense și regulate este mai bine din punct de vedere psihologic și social dacă părinții divorțează.
4. Copiii părinților în care nivelul de conflict este redus, chiar și în cazul în care căsătoria nu este satisfăcătoare, tind să aibă o evoluție mai bună dacă părinții nu se despart (Amato & Booth, 1997) iar un procent între 50% și 70% din divorțuri au loc în căsătoriile cu nivel redus de conflict.
5. Pe ansamblu, efectele negative ale divorțului sau ale conflictului (în absența divorțului) influențează atât pe băieți cât și pe fete la orice vârstă.
6. Divorțul crește riscul de depresie la băieți în cazul tipic în care tatăl părăsește casa. Tații ne-custodieni sunt mai puțin implicați în disciplinarea și ajutarea copiilor, având un contact redus cu aceștia, ceea ce are un efect negativ asupra băieților.
7. Când unul dintre parteneri provine din părinți divorțați, riscul de divorț este dublu. Când ambii parteneri provin din părinți divorțați, riscul de divorț este aproape triplu. Există dovezi care leagă aceste efecte de factori precum modelul parental, educație mai redusă, stigmatizare redusă a divorțului si vârstă mică de căsătorie (Glenn & Kramer, 1987).
8. 70% dintre copiii proveniți din părinți divorțați consideră divorțul o soluție acceptabilă îintr-o căsătorie nefericită, chiar și atunci când există copii, în comparație cu doar 40% dintre copiii proveniți din familii intacte (Hetherington & Kelly, 2002).
9. Relația dintre copii și tați este afectată negativ de divorț in 70% dintre cazuri comparativ cu 30% în cazul copiilor din familii intacte (Hetherington & Kelly, 2002).
10. Copiii proveniți din familii divorțate au niveluri mai reduse de performanță educațională, ocupațională si financiară – fapte atribuite mai degrabă schimbărilor în structura familiei decât unor diferențe pre-existente (de exemplu McLanahan & Sandefur, 1994).
11. Deși cei mai mulți copii proveniți din familii divorțate nu prezintă disfuncționalități, riscul relativ al unor asemenea efecte negative pare a fi aproximativ de 2 sau 3 ori mai mare comparativ cu copiii proveniți din familii intacte.
12. Deși de obicei copiii nu par a fi afectați major de divorțul părințtilor, există o mică parte pentru care aceste efecte negative pot fi substanțiale și manifestate prin disfuncționalități. Chiar și atunci când efectele nu sunt disfuncționalități clinice evidente, există efecte negative descrise ca “distress”, cu șanse mai reduse de performanță educațională și financiară, sau o posibilitate mai mare a unei relații dificile cu tatăl, ceea ce ramane un fapt ingrijorător datorită numarului mare de copii afectați de acest risc crescut.

Legături

• A se vedea articolul în Traducere bilingvă

Articolul complet

• Traducerea în limba română NU EXISTĂ LA ACEST MOMENT