Legea protecției Copilului 3.0/CPC

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Jump to navigation Jump to search

Propuneri[modificare]

Codul de Procedură civilă ar trebui îmbunătățit pentru a asigura:

  • că nu mai vorbește despre încredințare
  • că face distincția dintre situația părinților care nu au divorțat încă (pentru care încă nu s-a dat o hotărâre judecîtorească) și a părinților pentru care există o hotărâre judecîtorească
  • că dă aceași putere legală unei tranzacții notariale legată de modul de exercitare a autorității părinești (dpdv al executării) ca și unei sentințe judecătorești
  • că pune la dispoziția părintelui alienat modalități efective de a pune în executare sentințele privitoare la minori (în acest moment prevederile din codul de procedură civilă sunt cvasi-inoperabile)
  • Upgradarea / modificarea art 912 din codul d eprocedura civila
  • Sanctiunea cu amenda impusa de politia de proximitate (amenda in bani, amenda in puncte de penalizare de circulatie, ridicarea carnetului de soferi, ridicarea pasaportului)
  • Transofrmarea amenzii in inchisaore

Fluxul de documente[modificare]

  • [ngo134] Textul actual al legii (extrasele relevante din privința LCCPAP) aici
  • Propunerile ARPCC de moficiare [aici]

Interpelari parlamentare[modificare]

  • Interpelare depuat Ovidiu Ioan Dumitru aici
  • Răspuns Ministerul Justiției aici

(dnul deputat Ovidiu Ioan Dumitru este membru al grupului de initiativa legislativa de pe langa ARPCC)

Sugestii av. GL 22.04.2014)[modificare]

Poate ca aplicarea lui 912 trebuie schimbata, nu textul in sine. Scopul legii este sa asigure copilului alienat accesul la celalalt parinte, nu sa il traumatizeze mutandu-l la parintele pe care e invatat sa nu-l suporte. De aceea, cf. legii si cf. realitatii, ca acel copil sa ajunga la parintele celalalt, e nevoie de colaborarea parintelui la care minorul locuieste in mod constant. Intreaga procedura ii e destinata parintelui alienator, care trebuie sa priceapa ca ce face e prost. Mai degraba as propune o consiliere a celor 3, in functie de ce sugereaza psihologul. Totusi, nicio instanta nu poate stabili un program de consiliere, nu e corect, acolo sunt judecatori, nu psihologi. Normal ar fi ca acel program sa fie stabilit de un psiholog si dosarul inaintat spre instanta de DGASPC sa cuprinsa aceasta recomandare a psihologului. Aici ar trebui stabilit un termen in care DGASPC sa stabileasca programul si sa inainteze dosarul spre instanta, nu stiu, maxim 5 zile. Cat timp ramane scris ca un judecator cu pregatire juridica trebuie sa stabileasca un program de consiliere psihologica, textul nu e destinat unei bune aplicari. Mai mult, nu avem experti psihologi!! Nu sunt psihologi in sistem indeajuns si pentru cazurile de alienare, sunt doar pentru cazurile extreme de abuzuri majore, decaderi din drepturi, pericol...

Cat despre numarul de sedinte, el poate fi de 4 sau de 24, dupa caz. Exista varianta copiilor mici de a lucra de minim 2 ori pe saptamana, ei lucreaza prin desen, arta, pictura, jocuri de rol etc.; progresele sunt mici la varsta asta, dar sunt foarte bune, deci trebuie lucrat mult, intens. E necesar, dupa mine, sa inteleaga si parintele alienator ce face, dar si celalalt parinte sa inteleaga cum percep ceilalti doi membri ai familiei aceste vizite. Intelegerea e primul pas spre acceptare si adaptare. Cred ca psihologul trebuie sa hotarasca daca un parinte face 2 sedinte, celalalt 7 sau minorul 20. Poate ca psihologul sa recomande un program derogatoriu de la hotarare pe o durata determinata.

In esenta, axati-va pe aplicarea legii, pe imbunatatirea sistemului ca pregatire continua, ca colaborare cu psihologi, ca pregatire a psihologilor, ca diminuarea influientarii lor, cresterea calitatii anchetelor sociale, oferirea de servicii bune dpdv al consilierii familiilor separate, cursuri despre continuarea familiei dupa divort, invatati parintii despartiti sa colaboreze, sa faca un curs, sa semneze o hartie, sa aiba de unde sa se informeze despre elemente cheie in colaborare, ce ii poate avantaja, ce ii poate ajuta, cum pot transforma o trauma intr-o situatie acceptata, cum sa nu transmita trairile copilului... etc. etc.

Eu sunt de acord cu doamna judecator nu pentru ca nu inteleg suferinta parintilor, dar pentru ca ma intereseaza mai mult cea a copiilor.

[ngo3164] o solutie simpla la refuzul minorului ptr legaturi personale cu parintele necustodian[modificare]

1. Exprimarea nemultumirii minorului se face catre parintele custodian (primul factor de triere) 2. Daca acesta decide ca nemultumirea minorului e indreptatita si nu obtine o intelegere a fenomenului din partea necustodianului, sesizeaza DGASPC (al doilea factor de triere) 3. Daca DGASPC constata ca ar fi motive de ingrijorare, convoaca necustodianul impreuna cu minorul pentru clarificarea situatiei, in cadrul unei sedinte de edificare condusa de un psiholog, urmarindu-se confirmarea/infirmarea celor relalate de custodian (al treilea factor de triere) 4. Daca se confirma ca necustodianul are tendinte abuzive, DGASPC va informa parintele custodian ptr ca cesta sa ceara in Instanta reglementarea programului de legaturi personale minor-necustodian 5. Instanta poate decide intreruperea temporara a programului de legaturi personale si inlocuirea acestuia cu un program de consiliere a parintelui necustodian si a minorului, in vederea unei reapropieri (max 3 luni), timp in care se asigura contactul minor-necustodian prin programarea sedintelor de consiliere (al 4lea factor de triere) 6. Functie de raportul psihologului dupa aceasta consiliere, Instanta decide continuarea programului de legaturi personale in forma initiala sau intreruperea acestuia pentru ca necustodianul sa continue individual consilierea psihologica 7. In acest din urma caz, necustodianul va cere Instantei reluarea programului de legaturi personale dovedind prin raport psihologic eliminarea carentelor >>Necesar: psiholog judiciar colaborator cu DGASPC

feedback Bogdan Laslo[modificare]

Am urmarit discutiile si documentele din ultima perioada. Vad multa intensitate si prea multe detalii rezultate din cazurile personale. Si eu am multe probleme dar nu cred ca detaliile mele ar merita puse. Recomandarea mea este sa se faca lucrurile simple, foarte simple si clare si anume sa nu incercam sa se rezolve fiecare exceptie printr-un articole de lege. Lucrurile ar trebui sa fie simple in cativa pasi, cateva pagrafe atat in lege cat si in normele de aplicare. Astfel eu cred ca ar trebui insistat pe faptul ca regula este fiecare parinte sa aiba 1/2 din timp, si doar in exceptie mai putin, exceptiile fiind clar definite (abuz, lucreaza in ture pe platforma petroliera, deci cazuri clare etc), in rest fiecare parinte trebuie sa faca efort sa isi creasca copii.. Daca parintii se inteleg altfel atunci se poate da si alt program cu alte procente de timp. In caz contrar amenda de la politie de genul 5% din venit pe zi de refuz. Amenda ca si cea rutiera si excutare direct de la anaf cu proprire pe conturi. Obligatia de intretinere se face in natura, prin achizitionarea de haine, alimente, etc. In caz de refuz se face in bani, fiind executat direct ope cont si cel care primeste banii trebui sa justifice ce a facut cu banii. Astfel se elimnia abuzurile. Iar cota de venituri trebuie ajustata nevoilor copiilor - nu cred ca exista copil care sa aiba nevoie de mii de euro pe luna. Pe scurt, cred ca merita revizuita din nou si din nou pentru a simplifica, in asa fel incat judecatorul sa nu poate interpreta textul dupa povestile unei parti. Stiu ca am scris simplu de prea multe ori, dar eu cred ca asta ar fi soutia: fie parintii se inteleg si fac un acord validat de instanta, fie fiecare parinte primeste jumate din timp, nu poate muta copilul din localitatea in care au locuit pana la separe, si fiecare se descurca cu veniturile de care dispune fiecare. Asta sa fie regula, iar exceptiile trebuie definite clar, sa nu fie mofturi.

idei de pe juridice.ro[modificare]

http://www.juridice.ro/352127/procedura-executarii-hotararilor-judecatoresti-referitoare-la-minori-intre-vointa-legiuitorului-si-consecintele-suferite-de-minor.html

feedback CB / ARPCC[modificare]

feedback Niculescu (Centrul de Plasament "Sfantul Iosif") [ngo3190][modificare]

Reformulare art.912 Cod de Procedura Civila Justificare: refuzul minorului este impediment la executare in toate situatiile; trebuie inlaturat refuzul minorului ca impediment in urmatoarele situatii:

  • lipsa discernamantului minorului;
  • refuzul minorului provocat de influenta parintelui alienator.
  • vezi Decizia nr. 82/2003 a Curtii Constitutionale aici
  • O (eventuala) noua decizie de neconstitutionalitate privitoare la art. 912 CPC (ref. [ngo3192])
  • executarea in 2 faze ... acord/boicot PR + apoi verificare acord/boicot copil - ar putea rezolva problema CustodieMinori (discuție) 29 aprilie 2015 05:47 (UTC))

concurs MJ pentru pozitiile de expert judiciar [ngo3187] / Mirea+Timar[modificare]

  • interpelare MJ sa organizezez concursuri pentru pozitii de experti psihologi judiciari
  • expertii judiciari psihologi trebuie sa fie listati pe situl MJ aici
  • propunere Laurentiu Stefan aici, ref. [ngo3185]

punerea in executare a planurilor parentale / Timar [ngo3189][modificare]

Executorul isi da singur incuviintarea executarii pt hot judec definitive dar ptr planurile parentale trebuie sa ceara instantei ci o va cere Instantei, asa cum a fost pana in oct 2014. Astfel si documentul notarial primeste calitate executionala (procedura dureaza cam 2 saptamani). de vazut daca se poate urgenta/simplifica

[ngo3198] LG[modificare]

  • Daca parintele la care locuieste minorul nu vrea sa predea copilul, asta inseamna ca celalalt poate apela la forta coercitiva a statului care, in acest caz, e executorul si nu politia. politia nu poate constata vreo contraventie aici decat daca scoateti 379 alin. 2 Cod penal de sub legea penala si o puneti in contraventii.
  • Nu vorbim despre cine poate tipa sau nu, ci despre faptul ca asta e modul in care legea civila a prevazut punerea in executare a hotararilor judecatoresti: prin executare.
  • Onorariul executorilor e mic, ei pot fi insotiti de politie, nu trebuie platit in avans...
  • In esenta, aici nu mai e vorba despre lege, in mailul dv. anterior discutam general, anume copilul este mereu la mila a ceva: a parintelșui cu care locuieste, a banilor sai, a banilor celuilalt pentru executor, a culturii celor doi parinti ai sai... nu e o societate ideala si este utopic sa credem ca statul ne apara interesele dezinteresat.
  • Cazurile extreme nu se pot reglementa prin legea civila, cat de buna ar fi ea. Inteleg ca dv. intalniti multe cazuri extreme, insa ele nu sunt destinate unei reglementari de procedura civila. Saptamanile curg fara a se intampla niimic din cauza lipsei de obiectivitate si informatii. Sigur, in teorie.