Manual alienare părintească/Recunoașterea alienării din punct de vedere legal

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !

Legislația din România[modificare]

Legislația din România nu recunoaște în mod direct alienarea părintească. Totuși există referințe indirecte în legislația primară (codul penal), secundară (HG 49/2011) și terțiară (Decizia COPSI nr. 2/2016):

  • Articolul 379 cod penal pedepsește una dintre cele mai vizibile forme de alienare părintească, acțiunile alienatorului de a nu respecta prevederile hotărârilor judecătorești cu minori. De remarcat că această sancțiune exista și în vechiul cod civil, infracțiunea fiind deci cunoscută de zeci de ani.
  • HG 49/2011 face referire tangențial la Sindromul Stockholm pentru care însă nu propune o metodologie de combatere[1]. Sindromul Stockholm este ceea ce experimentează copilul alienat care ajunge, să se identifice cu alianatorul și să acționeze în moda activ împotriva părintelui țintă.
  • Prin Decizia nr. 2 din 12 februarie 2016 publicată în monitorul oficial nr. 144 din 25 februarie 2016 de către Colegiul Psihologilor din România se recunoaște alienarea părintească din punct de vedere științific, situație care deschide calea introducerii abuzului de tip alienator în legislația privind protecția copilului (alienarea este un abuz emoțional grav asupra minorului) și în legislația privind violența în familie (alienarea este în același timp și un abuz asupra adulților țintă).
  • Protocolul semnat pe 2 februarie 2016 între Institutul de Psihologie Judiciară și Asociația Română pentru Custodia Comună, girat în tot de către Colegiul Psihologilor din România, oferă deja, prin preluarea unor prevederi din legea braziliană a alienării părintești, un cadru de identificare precoce a abuzului de tip alienator de către specialiștii din DGASPC-uri, psihologi și judecători.

Inițiative legislative în România[modificare]

În anul 2016 au existat cel puțin 4 inițiative legislative formulate în mod independent de către doi deputați și un senator. Trei dintr ele au fost casate de către Senatul României ca urmare a alegerii unui nou parlament și a faptului că cei doi parlamentari care le-au inițiat nu mai sunt membrii în noul Legislativ. Cele patru inițiative fac parte din Legea Împotriva Alienării Părinești care în fapt reprezintă o suită de legi menite să completeze și coroboreze mai bine prevederile legale deja existente.

Definițiile alienării părintești în legislația din Costa Rica[modificare]

"Maltratare prin Alienare Parentală" se referă la împiedicarea de către unul dintre părinți, bunici, tutori sau persoane care dețin custodia, relațiilor filiale ale copiilor, minori, cu celălalt părinte, bunici sau persoane care nu dețin custodia, prin utilizarea de diverse, strategii, în intenția de a transforma și/sau îndoctrina conștiința copiilor lor, cu scopul de a le denigra, împiedica, bloca sau distruge legăturile cu celălalt părinte, bunici sau persoană care nu deține custodia. Alienarea parentală va putea fi demonstrată, fără a fi înțeleasă drept o limitare, în următoarele moduri:

  • Prin refuzul de a lăsa copiii să vorbească la telefon într-un interval orar adecvat pentru ei.
  • Prin organizarea de activități cu minorii pe durata perioadei în care celălalt părinte trebuie să-și exercite în mod normal dreptul la vizită.
  • Prin interceptarea corespondenței și a pachetelor trimise copiilor.
  • Prin discreditarea și insultarea celuilalt părinte în prezența copiilor.
  • Prin refuzul de-l informa pe celălalt părinte, intenționat, cu privire la activitățile în care sunt implicați copiii.
  • Prin a vorbi de o manieră nepoliticoasă despre noul partener de viață al celuilalt părinte.
  • Prin împiedicarea celuilalt părinte să-și exercite dreptul la vizită.
  • Prin “a uita" să-l anunțe pe celălalt părinte cu privire la întâlniri importante.
  • Prin implicarea celor din jur în spălarea creierului copiilor.
  • Prin luarea de hotărâri importante, cu intenție, referitoare la copii, fără să-l consulte pe celălalt părinte.
  • Prin schimbarea (sau încercarea de schimbare) a numelor sau prenumelor minorilor.
  • Prin împiedicarea accesului celuilalt părinte la dosarele școlare și medicale ale copiilor.
  • Prin plecarea în concedii fără copii și lăsarea acestora cu altă persoană, deși celălalt părinte este disponibil și dornic să se ocupe de ei.
  • Prin a le spune copiilor că hainele sau cadourile pe care li le-au cumpărat celălalt părinte sunt urâte și prin a le interzice să le folosească.
  • Prin amenințarea copiilor cu pedeapsa dacă îndrăznesc să îl sune la telefon, să îi scrie sau să ia contact cu celălalt părinte.
  • Prin a reproșa celuilalt părinte comportamentul greșit al copiilor.

Legislația din alte țări[modificare]

  • [ngo1611] Legislatia din Brazilia privind alienarea parinteasca aici
  • [ngo1827] Legislatia din Mexic privind alienarea parinteasca aici
  • [ngo2748] Legislatia din Porto Rico privind alienarea parinteasca aici
  • O serie de state americane au prevederi care penalizează părintele care are un comportament de tip alienator.

Proiecte Legislative în alte țări[modificare]

  • [tbd] Inițiativă legislativă privind alienarea parentala in Franța
  • [ngo881] Inițiativă legislativă privind alienarea parentala in Austria aici
  • [ngo2748] Proiect de lege privind alienarea parentala in Argentina (!?) aici
  • [ngo880] Lege privind alienarea parentala in Porto Rico aici trebuie tradus
  • [ngo881] Proiect de lege privind alienarea parentala in Paraguai aici trebuie tradus

Referințe[modificare]

  1. ""Forme particulare ale violenței asupra copilului […] Sindromul Stockholm, cunoscut în psihologie ca fenomenul prin care victima exprimă adulație, gratitudine și alte sentimente pozitive față de abuzator, aparent irațional, în lumina pericolului și a riscurilor suportate de către victimă (descoperit inițial la ostatici). Acesta poate face dificilă identificarea abuzului." -- Hotărârea de Guvern nr. 49/2011 care poate fi consultată aici (pagina 9)