Manual implementare custodie unică/Relocarea minorului în altă localitate

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Sari la navigare Sari la căutare

Efectele despărțirii geografice dintre părinte și copil pot fi dramatice[modificare]

Cât timp părintele necustodian rămâne în aceeași arie geografică și există un contact regulat, este posibil să se mențină o asemănare cu o familie. Dacă părintele necustodian însă se mută în afara ariei geografice unde familia a locuit anterior, atunci relația această asemănare cu o familie este distrusă și poate avea efecte psihologice devastatoare pentru copil.

Atunci când părintele custodian împreună cu copilul se mută, nivelul de stres este și mai mare, din cauze cât se poate de înțeles: Nu doar copilul își pierde unul dintre părinți cât el pierde și prietenii și cunoscuții, trebuie să se acomodeze la o nouă instituție școlară, etc. Lipsa neașteptată de stabilitate și continuitate poate să aibă efecte negative asupra psihicului copilului și devine vizibilă prin deteriorarea situației școlare precum și prin apariția unor anumite probleme de comportament. Acestea nu se întâmplă întotdeauna deoarece unii copii pot fi mai bine adaptați la schimbare, dar este bine de știut că trauma separării fizice a copilului față de părintele sau sau față de aria geografică în care a locuit poate fi foarte mare, uneori mai mare decât trauma determinată de separarea părinților [1].

Propuneri[modificare]

Propunerea noastră este de a se porni de la prezumția că schimbarea locuinței minorilor în afara ariei geografice cu care au fost obișnuiți[2] nu este oportună deoarece ea poate pune în pericol menținerea legăturilor personale dintre copil și părintele nerezident.

  • În cazul în care părintele necustodian decide să se mute mai departe de locuința copilului acest lucru este în sine o penalizare pentru respectivul părinte și un mijloc de a 'regla' natural această relație.
  • Dacă însă copilul este mutat în altă localitate ca urmare a acțiunilor părintelui custodian, aceasta afectează direct și fără putere de opoziție relația copilului cu părintele necustodian și prin urmare este normal ca o astfel de situație să fie atent analizată de către instanță în măsura în care cei doi părinți nu pot ajunge la un consens.

Bazat și pe rezultatele studiului Mutarea copiilor după divorț și interesul superior al copilului realizat de cercetătorii americani, recomandarea noastră este ca sarcina probei în litigiile legate de o eventuală schimbare a locuinței minorului să fie la părintele custodian are inițiativa mutării (care să dovedească de ce aceasta este mai utilă interesului copilului), mai degrabă decât la părintelui care se opune mutării. [3][4]. Decizia de a de încuviința o eventuală schimbare de domiciliu trebuie să fie acceptată doar dacă analizând probele instanța găsește că interesul superior al copilului reclamă o astfel de schimbare de domiciliu.

Prin urmare, dispozitivul sentinței date de către judecătorie ar trebui să explice, în mod standard, limitarea la care este supus părintele custodian în cazul în care acceptă custodia: aceea de a nu schimba domiciliul minorului la o distanță care să îngreuneze sau să facă imposibil de realizat programul de legături personale ale minorului cu părintele necustodian.

În cazul în care părintele custodian abuzează și totuși își schimbă reședința împreună cu copilul împotriva deciziei instanței, aceasta poate fi un motiv cât se poate de justificat pentru ca instanța de judecată, sesizată cu privire la această încălcare a deciziei să ia în considerare o schimbare de custodie în favoarea fostului părinte necustodian cu stabilirea locuinței minorului la domiciliul acestuia.

Jurisprudență[modificare]

  • "Din nou, instanța nu are în vedere, atunci când face referire la împotrivirea reclamantului față de schimbarea reședinței minorei, la faptul că un atare acord era cerut de lege, ci doar la faptul că, în mod obișnuit, deciziile majore cu privire la copii se iau de ambii părinți, chiar dacă sunt divorțați" (citat din Sentința Civilă 2969/2008/Brașov[5], paginile 36-37, liniile 42-43 și respectiv 6-9)
  • "Pârâta a afirmat că această plecare s-a datorat "necesității" de a-și urma soțul, care a dorit să-și reia serviciul avut în SUA, pentru a-și continua viața de familie. În acest sens instanța consideră că aceasta era o posibilitate legală, iar nu o necesitate, deoarece viața de familie se putea desfășura și în România ca până atunci, neexistând la acest moment de evoluție a societății și nici în anul 2004, de altfel, o obligație nici măcar morală a soției de a-și urma soțul oriunde s-ar hotărî să se ducă, fiind o chestiune de decizie pe care soții o iau sau ar trebui să o ia în comun și cel puțin pârâta trebuia să verifice și interesul minorei relativ la plecare, iar nu doar pe al său. În aceste condiții, plecarea pârâtei în SUA împreună cu minora a fost o chestiune de alegere, iar nu de necesitate sau de obligație" (citat din Sentința Civilă 2969/2008/Brașov[5], paginile 39-40, liniile 37-40 și respectiv 1-7)
  • "Este opinia acestei instanțe că mentalitatea specifică unei mari părți din societatea românească postdecembriste în sensul că oriunde și oricum este mai bine decât în România, în mod special în SUA, astfel că dacă iau un copil minor din România și îl duc în SUA "îi oferă alte perspective", așa-numitul de către pârâtă "drum bun pe care minora a pornit" (întâmpinare, dos.civ.nr.8629/2005 al Judecătoriei Sector 2, f.120) nu este neapărat corectă în toate cazurile, prezentul caz făcând parte din categoria celor în care nu se verifică." (citat din Sentința Civilă 2969/2008/Brașov[5]}, pagina 39, liniile 12-22)

Suportul specialiștilor din domeniul științelor sociale și al psihologiei[modificare]

  • Braver, Ellman și Fabricius în studiul Mutarea copiilor după divorț și interesul superior al copilului: Dovezi noi și considerații juridice publicat în Journal of Family Psychology 2003, Vol. 17, No. 2, 206 –219 [4]:
    • "Din perspectiva intereselor copilului, poate exista un folos real în descurajarea mutării părintelui custodian , cel puțin în zcazurile în care copilul se bucura de o relație buna cu celalalt părinte, iar mutarea nu este motivata de necesitatea de a proteja copilul de un mediu dăunător. [...] e nevoie de o analiză a intereselor tuturor părților pentru a ne permite să hotărâm cu încredere că părintele custodian ar trebui sau nu să se mute cu copilul.".
    • "Modelul general pare deci a fi conform cu modelul cauzal în care se mutarea inițiată de părintele custodian, chiar dacă pentru motive temeinice, dăunează pe termen lung relației cu părintele lăsat în urmă, care, la rândul său, va fi în unele privințe mai puțin favorabil copilului."
    • "Găsim o preponderență a efectelor negative asociate cu mutarea unui părinte - mama sau tatăl, cu sau fără copil, în comparație cu familiile divorțate în care niciunul dintre părinți nu sa mutat din localitate"
    • "Copiii de părinți divorțați care s-au mutat au arătat valori mai puțin favorabile cu privire la mai multe variabile (ostilitate, buna înțelegere între părinți, conflicte interioare și suferință, sprijin financiar din partea părinților, și de sănătate generală) care pot sugera probleme viitoare de sănătate pentru ei"
    • "Lye, Klepinger, Hyle, și Nelson (1995) a raportat că "cu cât copilul adult a trăit departe de un părinte, cu atât mai slabe sunt relațiile cu acel părinte (p.261). Și sa constatat că cu cât mai puțin copiii și-au văzut tații în copilărie, cu atât mai puțin au contribuit acei tați la cheltuielile lor de colegiu (Fabricius, Braver, & Deneau, 2003) și mai puțin strânse au fost relațiile acelor tați cu copiii lor la maturitate (Deneau, 1999; Fabricius, în presă; Luecken & Fabricius, in presa)"
    • "nu există nici o bază empirică care să justifice o prezumție legală cum că o mutare despre care părintele custodian consideră că îi va îmbunătăți viața ar conferi în mod necesar beneficii și copilului."
    • "Mai mult decât atât, studii recente arată că relația bună între părintele necustodian și copil este benefică, mai mult decât o arătau studiile mai vechi, sugerând că "tații noncustodieni ar putea îndeplini rolul de părinte cu mai mult succes acum decât în trecut, cu consecințe benefice pentru copii" (Amato, 2000, p. 1280)."
    • "Kelly și Lamb (2003) a concluzionat că "există dovezi substanțiale că copiii sunt mai în măsură de a-și atinge potențialul lor psihologic atunci când pot să dezvolte și să mențină relații semnificative cu ambii părinți, indiferent dacă cei doi părinți trăiesc sau nu împreună "(p.196)."
    • "studiul comparativ, făcut pe copiii din familii divorțate care s-au mutat sau nu, nu aduce nici o dovadă cum că copilul ar avea de beneficiat dacă se mută în altă localitate împreună cu părintele custodian"
    • "Studenții ale căror părinți divorțați s-au mutat au primit, în medie, cu mult mai puțin ajutor financiar din partea părinților lor pentru cheltuielile lor legate de colegiu. Ei au evaluat, de asemenea, părintele de la distanță (mama sau tata), considerabil mai puțin favorabil ca o sursă de sprijin emoțional, indiferent dacă distanța a rezultat din mutarea lor departe de acel părinte sau dacă părintele e cel care s-a mutat."
  • Warshak (2000) a argumentat că "o examinare critică și cuprinzătoare a peste 75 de studii din literatura de științele sociale, inclusiv rapoartele anterioare lui Wallerstein, susțin în general o politică de încurajare a situațiilor în care ambii părinți rămân în imediata apropiere a copiilor lor" (Warshak, 2000, p. 84). [6]
  • Stolberg & Anker (1983) au arătat că un număr mare de "schimbări de mediu," dintre care una e reprezentată de mutarea părinților, determină efecte dăunătoare pentru copiii din familii divorțate, mai dăunătoare decât pentru copiii cu familii intacte. [7]

Suportul legal[modificare]

Prevederile noului cod civil al României cu privire la schimbarea locuinței minorului:

  • prevederile Art. 496 litera (4) din Codul Civil
  • prevederile Art. 497 litera (1) din Codul Civil

Propunere de text pentru dispozitivul sentințelor[modificare]

Propunem instanțelor următoarea frazare standard pentru sentințele care le emit:


Frazare propusă

"Instanța obligă părintele custodian să nu schimbe domiciliul minorului în altă localitate, fără acordul părintelui necustodian, pentru a nu periclita punerea în aplicare a programului de legături personale dintre minor și părintele necustodian. În cazul în care apare totuși necesitatea de a se schimba domiciliul minorului în altă localitate și părinții nu se pot înțelege pe cale amiabilă cu privire la cum să rezolve aceasta situație, părinții trebuie să se adreseze instanței de judecată care va reanaliza mutarea propusă din prisma interesului superior al minorilor și, în funcție de situație, poate aproba mutarea domiciliului, cu modificarea corespunzătoare a programului de legături personale dintre minor și părintele necustodian sau va decide cu privire la oportunitatea unei reîncredințări a minorului către părintele care nu își va schimba domiciliul"

Referințe[modificare]

  1. Efectele psihologice ale separării părinților asupra copiilor(traducere din limba engleză) link
  2. La o distanță mai mare de o oră de mers între locuința părintelui custodian și locuința părintelui necustodian
  3. Idee preluată din articolul Mutarea copiilor după divorț și interesul superior al copilului. Articolul complet poate fi descărcat de aici
  4. 4,0 4,1 'Studiul Relocation of Children After Divorce and Children’s Best Interests: New Evidence and Legal Considerations(Mutarea copiilor după divorț și interesul superior al copilului: Dovezi noi și considerații juridice) Journal of Family Psychology 2003, Vol. 17, No. 2, 206 –219. Articol a cărui traducere se poate descărca de aici. Studiul demonstrează din punct de vedere psihologic și social ca este recomandat ca instanțele de judecata sa fie reticente în a accepta orice cerere de mutare/relocare a minorului împreuna cu părintele custodian (în general mama) după divorț. Acest fenomen apare deseori după un divorț și este dăunător nu doar relației dintre părintele necustodian (tata în general) și copil ci și, pe termen lung, dezvoltării copilului ca adult. Recomandarea studiului este ca pentru instanțe sa funcționeze prezumția ca minorului ii este mai bine în aria geografica unde a trăit pana în prezent iar sarcina probei sa fie a părintelui custodian care trebuie sa demonstreze ca mutarea generează efecte pozitive pentru copil.
  5. 5,0 5,1 5,2 Textul complet al sentinței civile nr. 2969 din 21.03.2008 se poate descărca de aici: "
  6. Warshak, R. A. (2000). Social science and children’s best interests in relocation cases: Burgess revisited. Family Law Quarterly, 34, 83–113. Studiu citat în articolul de aici
  7. Stolberg, A. L., & Anker, J. M. (1983). Cognitive and behavioral changes in children resulting from divorce and consequent environmental changes. Journal of Divorce, 7, 23–32.