Monedă. Credit. Bănci/Funcțiile și formele banilor

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Jump to navigation Jump to search

Despre prețul diamantelor și prețul apei. Despre utilitatea apei și utilitatea diamantelor. Despre supraviețuire fără diamante și fără apă. De ce atunci diamantele sunt scumpe, iar apa este ieftină? Greu de dobândit! Munca. Valoarea bunurilor depinde de cantitatea de muncă depusă pentru a-i obține. Prețul reflectă valoarea. Banii măsoară prețul. Banii ne dau drept asupra muncii altor oameni.

Definirea banilor (Ce sunt banii?)[modificare]

Deși în limbajul general termenul de „monedă” mai des se utilizează pentru a desemna „o piesă metalică, utilizată ca mijloc de plată”, noi vom utiliza termenii de „bani” și de „monedă” ca sinonime.

...

Problema definirii banilor vizează două aspecte -- definirea conceptuală și definirea statistică. Aspectul conceptual, sau funcțional, este încercarea de a răspunde la întrebarea „Ce sunt banii?”, care ne conduce la analizarea funcțiilor banilor (deci la întrebarea „La ce se folosesc banii?”). Aspectul statistic ține de includerea anumitor elemente în categoria economică de „bani”, cea ce ne conduce la analizarea indicatorilor monetari (altfel, agregatelor monetare) și deci la măsurarea cantității de bani.

Definiția banilor: mijlocul universal/general acceptat de plată pentru bunuri și servicii sau de achitare a datoriilor.

Interpretările greșite ale noțiunii de „bani”:

  • numerar (bancnote și monede) -- interpretarea prea „îngustă”, nu doar bancnotele se folosesc pentru plata mărfurilor, ci și banii scripturali (banii în conturi bancare, cecuri etc.)
  • avuție (proprietate acumulată) -- interpretarea prea „largă”, avuția include nu doar banii, ci și alte active (pământ, imobil, automobile, mobilier, obiecte de artă etc.)
  • venit (fluxuri periodice de bani) -- cantitatea de bani se măsoară într-un moment de timp (și reprezintă stoc), iar venitul se măsoară într-un interval de timp (și reprezintă flux)

...

Exemple?

Funcțiile banilor (esența banilor reiese din funcțiile pe care le îndeplinesc)[modificare]

Indiferent de forma pe care o îmbracă (scoici, pietre prețioase, metale, hârtie), banii îndeplinesc anumite funcții. Deși diferiți autori propun diferite variante de grupare a funcțiilor, aici vom expune 3 funcții principale:

Etalon al valorii (mijloc de măsură a valorii)[modificare]

  1. Moneda servește drept numitor comun al tuturor bunurilor economice -- prin exprimarea valorii bunurilor intr-un echivalent monetar se permite compararea lucrurilor altfel incomparabile.
  2. Banii măsoară valoarea de schimb a bunurilor (în comerț), dar nu valoarea de întrebuințare (utilitatea)
  3. Prin introducerea banilor (și înlăturarea trocului) se micșorează numărul de prețuri -- dispar prețurile relative (adică raporturile de schimb a două bunuri), toate prețurile se exprimă în bani.

Însă:

  1. Banii sunt un etalon relativ stabil – valoarea bunurilor, exprimată în unități monetare, poate varia în timp.
  2. Banii pot îndeplini funcția de etalon al valorii fără a avea forma fizică. Exemple (Yap, DST).
  3. ?

Mijloc de schimb[modificare]

  1. Elimină problema dublei coincidențe a dorințelor (problema trocului) -- adică orice tranzacție de schimb (marfă contra marfă) se împarte în două tranzacții de vânzare-cumpărare (marfă contra bani).
  2. Deși pe parcursul istoriei sale, banii au îmbrăcat diferite forme, s-au conturat anumite cerințe generale față de bani. Respectarea acestor cerințe sporește comoditatea utilizării banilor în calitatea sa de mijloc de plată. Astfel, banii „comozi” sunt:
  • divizibili -- 1, 5, 10, 20, 50, 100, 200, 500 și 1000 lei moldovenești (alte exemple?)
  • durabili -- să reziste mult timp în circulație
  • uniformi și standardizați -- mărimea, forma, greutatea etc.
  • (trans)portabili --
  • protejați de contrafacere --
  • general acceptați --

Mijloc de păstrare a valorii (funcția de tezaurizare, depozit de avuție)[modificare]

Pe lângă faptul, că apariția banilor a împărțit actul de schimb în două tranzacții diferite, acestea pot avea loc în diferite momente de timp, în locuri diferite și cu participanți diferiți, ceea ce permite amânarea cheltuielilor de consum și respectiv acumularea valorilor. Prin capacitatea sa de a păstra valoare timp îndelungat, banii îndeplinesc funcția de acumulare (altfel, tezaurizare). Această funcție a monedei:

  1. Permite economisirea/acumularea valorilor (puterii de cumpărare) -- obținerea venitului și efectuarea cheltuielilor pot avea loc în momente diferite de timp.
  2. Permite amânarea unor cheltuieli -- de exemplu, separarea momentului de livrare a mărfii și momentului de achitare a ei. Astfel apar mijloacele bănești temporar disponibile -- oferta.
  3. Prin aceasta se introduce factorul „timp”:
  • apariția creditului (lat. credit -- el crede)
  • lichiditatea -- capacitatea activului de a fi transformat în mijloc de schimb repede și ușor (fără pierderi)

Însă:

  1. Banii nu sunt unicul mijloc de păstrare a valorii -- multe alte active îndeplinesc aceeași funcție (imobile, terenuri, obiecte de artă, bijuterii, hârtii de valoare). Despre lichiditate...
  2. Din motivul că ... inflație

Formele banilor[modificare]

De la apariția banilor ca categorie economică, aceștia progresează permanent. Acest progres se manifestă prin înlocuirea formelor vechi cu altele noi, modificarea condițiilor de utilizare și creșterea rolului lor în economie. Precursorii banilor au fost anumite mărfuri selectate în calitate de echivalent în tranzacții de schimb (animale, blănuri etc.).

A. Banul-marfă. Intensificarea schimbului a determinat alegerea anumitor bunuri în calitate de echivalent general. Specificul acestei forme a banilor este că ei se foloseau atât în calitate de etalon și mijloc de plată, cât și în calitate de marfă, adică materialul din care erau confecționați avea întrebuințare directă (de aici denumirea de „bani-marfă”). Mai precis, valoarea de schimb a banilor-marfă se stabilea ca fiind egală cu valoarea de întrebuințare.

Formele inițiale ale banilor-marfă variază foarte mult de la un popor la altul -- de exemplu, animale, sare, mirodenii, etc.

Alegerea metalelor prețioase, în primul rând aurului, ca bază materială a banilor se explică prin faptul că ele corespundeau cerințelor de raritate, omogenitate, divizibilitate și durabilitate. Avantajul banilor metalici, pe lângă durabilitate ca material și stabilitate ca etalon, este ușurința de gestionare a masei monetare -- ei ușor trec din sfera de circulație (mijloc de plată) în sfera de tezaurizare (mijloc de acumulare) și invers. Dezavantajele includ cheltuieli mari de confecționare (batere) a monedelor, extragerea limitată a minereului de aur etc.

În perioada de trecere de la bani corporali la banii-semn s-au folosit bancnotele de hârtie cu „acoperire” în metal prețios -- așa numiți bani de credit. Pe lângă avantajele banilor corporali, banii semn ofereau un grad mai mare de divizibilitate și portabilitate.

B. Banul-semn. Refuzul statelor-emitenți de a schimba bancnotele emise pe metal prețios a marcat apariția banilor-semn. Specificul acestei forme a banilor este că materialul din care sunt confecționați nu are întrebuințare directă, sau întrebuințarea directă a lui este neglijabilă, iar valoarea de schimb este garantată de către emitent.

Forma pură a banului-semn include, în primul rând, bancnotele și monedele emise de către autoritățile de stat.

  • monedele metalice
  • hârtie -- bancnote, cecuri, cambii

Banii scripturali Carduri electronici -- carduri de debit, de credit

Sisteme electronice de plată -- de ex. prin Internet

Bibliografie:[modificare]

  1. Cezar BASNO, Nicolae DARDAC, Constantin FLORICEL, Monedă, Credit, Bănci. Editura Didactică și Pedagogică, 1994
  2. Nicolae DARDAC, Teodora VASCU, Monedă, Credit, Bănci – modulul I, cap. 1 în Internet [[1]]