Manual acordare custodie/Custodie unică sau custodie comună

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Jump to navigation Jump to search

În privința exercitării autorității părintești de către ambii părinți, Noul Cod Civil instituie regula[1] că, după divorț, autoritatea părintească revine ambilor părinți (un aranjament de tip custodie comună). În mod excepțional atunci când există motive întemeiate din punctul de vedere al interesului superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți (numit în acest caz părinte custodian). În această situație, celălalt părinte (părintele necustodian) păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut și educat, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.

Cazuri valide care înlătură prezumția de autoritate părintească comună[modificare]

  • Se acordă custodie unică atunci când un părinte este alcoolic, dependent de droguri sau suferă de o boală psihică gravă, spre exemplu, este posibil ca respectivul părinte să nu poată lua decizii referitoare la școlarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui să îl urmeze (jurisprudența Curții Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).[2].

Alte cazuri în care nu este recomandată, în ciuda unor obstacole evidente, custodia unică:[modificare]

  • Nu reprezintă o bază suficientă pentru a decide custodie unică faptul că unul dintre părinți nu dorește să mai colaboreze cu fostul soț sau fosta soție în procesul decizional privind creșterea copilului, acest fapt nu este suficient ca instanța să se abată de la regula generală și să garanteze custodie unică (Curtea Supremă a Olandei 10 septembrie 1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Supremă a Olandei 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann). [2]
  • Chiar dacă ambii părinți solicită un aranjament de tip custodie unică în favoarea unuia dintre ei completat de un drept de acces pentru celălalt, acest fapt nu va fi o bază suficientă pentru a garanta decizia finală a instanței. (Asser-De Boer, par.820d). De fapt, singura modalitate care garantează acordarea custodiei unice așa cum o cer părinții este situația în care cei doi părinți pot convinge instanța că un aranjament de tip custodie unică servește mai bine intereselor copilului decât custodia comună.[2]
  • Curtea Supremă a Olandei a formulat un test pentru a determina când trebuie aprobată cererea de custodie unică formulată de unul dintre părinți. Judecătorul procesului trebuie să fie convins că problemele dintre părinți sunt atât de serioase încât riscul ca minorul să sufere ca urmare a continuării custodiei comune, să fie atât de mare încât să nu poată fi acceptat. Ba mai mult, trebuie să nu existe nicio așteptare ca problemele părinților să poată fi rezolvate în viitorul apropiat. (Curtea Supremă a Olandei 18 martie 2005, LJN AS8525, Curtea Supremă a Olandei 15 februarie 2008, LJN BB9669). Aceasta regula are de la 1 martie 2009 putere statutară deoarece este inclusă în Articolul 1 : 251a(1) al Codului Civil Olandez (Continuare al actului Parenthood and Careful Divorce Act, 27 noiembrie 2008, Staatsblad 2008, 500 Articolul J. Rezoluție de Implementare 6 februarie 2009, Staatsblad 2009, 56).

Practica APA (Asociației Psihologilor Americani) [3][modificare]

De menționat că, spre deosebire de România unde Codul Civil este categoric în privința instituirii prezumției de autoritate părintească comună în SUA această prezumție nu există, operând doar noțiunea de insteres superior al copilului (Best interests of the child). De aceea, instanțele din SUA evaluarea psihologică este importană în luarea unei decizii cu privire la custodie, decizie care poate fi de tip custodie unică sau custodie comună.

Cazuri în care custodia unică este preferată de către psihologii implicați în evaluările de custodie în SUA [4][modificare]

  • Părinte psihotic, bolnav psihic sau incapabil de a funcționa
  • Incapacitatea părinților de a comunica, de a rezolva conflicte sau lipsa totală de de cooperare
  • Dovezi ale abuzului fizic sau sexual
  • Abuz de alcool sau droguri
  • Distanța geografică dintre părinți

Cazuri în care custodia unică nu este preferată de către psihologii implicați în evaluările de custodie în SUA [4][modificare]

  • O cooperare, comunicare mai bună sau lipsa conflictului
  • Atașament față de ambii părinți
  • Ambii părinți sănătoși psihic
  • Implicare mai mare în creșterea și educarea copilului din partea ambilor părinți
  • Dorința părinților

Referințe[modificare]

  1. http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/15_09_2011__43785_ro.pdf
  2. 2,0 2,1 2,2 A se vedea cuvântarea d-nei Caroline Forder care se poate consulta aici. Cuvântarea a fost ţinută cu ocazia Conferinţei "Tendinţe actuale în justiţia pentru copil şi familie" (15-16 Oct 2009, Bucuresti)
  3. Studiul se poate consulta aici
  4. 4,0 4,1 A se vedea studiul APA care se poate descărca de aici. Documentul original în limba engleză se poate descărca de aici Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "APA" este definit de mai multe ori cu conținut diferit