Manual acordare custodie/Implicarea copiilor în procesul de luare a deciziilor relativ la divorț

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !

Implicarea copiilor în procesul de luare a deciziei [1][modificare]

În general copiii sunt conștienți de problemele cu care se confruntă familiile lor, iar dacă părerea lor este ascultată, se pot avea în vedere anumite anxietăți, incertitudini sau frici ale copilului. Participarea copiilor la procesul de luare a deciziei poate avea ca rezultat o mai bună acceptare a deciziei luate și poate stimula copilul spre o etapă de dezvoltare mai matură și mai responsabilă.

Rezultatele studiului Smith, Taylor & Tapp (2003)[modificare]

Smith, Taylor & Tapp (2003) au realizat un studiu pe 73 de familii, studiu în care i-au întrebat pe copii acestor familii despre perspectiva lor asupra despărțirii părinților, despre relațiile ulterioare cu fiecare dintre părinți și despre stabilirea custodiei și a programului de vizitare. În total au participat 107 copii (55 băieți și 52 fete) cu o medie de vârstă de 12,9 ani. 44% dintre copii au afirmat că se bucură foarte mult de contactul cu părintele cu care nu locuiesc, 41% au afirmat că se bucură, 13% au fost neutri și 2% au afirmat că vizitele ar trebui rărite.

În ceea ce privește consultarea sau ne-consultarea copiilor cu privire la decizii, s-au observat următoarele efecte:

  • măsura în care copii au dorit să fie implicați în deciziile familiale a variat; majoritatea copiilor au apreciat faptul că li s-a oferit posibilitatea de a alege cu care dintre părinți să rămână sau că li s-a oferit posibilitatea de a nu se întâlni cu un părinte dacă nu doreau acest lucru. Deși decizia finală nu era luată de ei, majoritatea copiilor au apreciat și valorizat faptul că au fost consultați și că părerea lor a fost ascultată.
  • Foarte important pentru copii a fost faptul că li s-a oferit posibilitatea de a modifica ulterior programul de vizitare în funcție de schimbările apărute pe parcurs (schimbarea calitativă a relației cu părintele etc.).
  • Mai mult de jumătate dintre copii au menționat în primul rând importanța consultării copiilor cu privire la decizii. Copiii și-au exprimat această dorință astfel: "părinții să-i asculte pe copiii lor; să le ofere șansa de a-și spune opinia cu privire la rezidență sau programul de vizitare; să le ofere șansa să se facă auziți; să verifice dacă deciziile luate se potrivesc copiilor".
  • Următoarea sugestie ca importanță se referea la renunțarea din partea părinților la a se mai certa în fața copiilor; de asemenea părinții ar trebui să evite conflictele și să încerce să coopereze minimal să rezolve conflictul.
  • De asemenea, copii din acest studiu îi sfătuiesc pe părinții care se despart să nu permită conflictelor dintre ei să interfereze cu relațiile copilului cu ambii părinți.

Suportul legal[modificare]

Drepturile copilului: Copiii au dreptul la protecția și îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Ei își pot exprima în mod liber opinia. Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în funcție de vârsta și gradul lor de maturitate.

—Articolul 24 litera (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Jurisprudența CEDO[modificare]

  • În cauza Sahin vs. Germania statul german a fost condamnat pentru ne-audierea minorei de 5 ani, într-o cauză care implica stabilirea/restricționarea programelor de legături personale (dreptul de access) dintre minoră și tatăl.
  • În cauza Jucius & Juciuviene vs. Lituania (Curtea Europeană a Drepturilor Omului 25 noiembrie 2008, dosarul numărul 14414/03) reprezintă un dosar soluționat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului dosar în care statul lituanian a fost condamnat pentru eșecul instanțelor de judecată de a ține cont de o opinie clar exprimată de minoră în condițiile în care personalitatea, motivele și dorințele copilului au o importanță crucială în luarea deciziei
  • CEDO a afirmat în mai mult rânduri faptul că părinții au dreptul, garantat de Articolul 6 și 8 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, să fie informați cu privire la ceea ce spune copilul lor. Discuția copilului cu judecătorul este adeseori foarte importantă pentru decizia finală. Iar drepturile părinților sunt afectate de aceasta decizie. Curtea Europeană a susținut – în cazul Sahin vs. Germania și, de asemenea, în cazurile T.P. și K.M. vs. Marea Britanie și Venema vs. Olanda – că părinții au dreptul de a fi informați. Trebuie să aibă oportunitatea de a proba adevărul și concludența celor spuse. Și trebuie să li se ofere șansa de a demonstra că sunt potriviți pentru rolul de părinți. De asemenea, Curtea Europeană a susținut că părintele trebuie să aibă oportunitatea de a înțelege ce s-a întâmplat în familie. Mai mult, părintele nu trebuie pus într-o poziție dezavantajată atunci când îi este prezentat cazul în instanța. Dacă el nu este informat cu privire la informațiile vitale pe care judecătorul își bazează decizia (cum ar fi : nu vreau să locuiesc cu tatăl meu), părintele este pus în mod nedrept într-o poziție defavorabilă. Aceasta este o încălcare a Articolului 6 din Convenția Europeană (Moser vs Austria).[2]

Concluzie[modificare]

În concluzie, copiii își doresc ca părinții să-i asculte, să-i întrebe ce își doresc, să nu fie supuși unor decizii pe care nu le doresc și să li se ofere informații cu privire la ce se întâmplă cu familia lor în această perioadă.

Legături externe[modificare]

http://www.justitiaininteresulcopilului.ro/ (fundația Șeherazade)

Referințe[modificare]

  1. Această întreagă pagină a fost preluată din articolul Abordarea sistemică în evaluările pentru stabilirea custodiei scris de către psihologii George Visu-Petra și Camelia Anca Borlean de la Curtea de Apel Cluj și respectiv Curtea de Apel Oradea. Textul a fost preluat cu permisiunea doamnei Camelia Anca Borlean. Articolul poate fi consultat în integrum aici
  2. A se vedea cuvântarea d-nei Caroline Forder care se poate consulta aici. Cuvântarea a fost ţinută cu ocazia Conferinţei "Tendinţe actuale în justiţia pentru copil şi familie" (15-16 Oct 2009, Bucuresti)