Manual acordare custodie/Obligativitatea medierii în cauze care privesc minori

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Sari la navigare Sari la căutare
Implicarea ambilor părinți în creșterea și educarea copiilor, prin implementarea “planului părintesc” influențează starea de bine a copiilor

—Camelia Borlean, psiholog al Curții de Apel Oradea[1]

Vezi și[modificare]

Introducere[modificare]

Medierea în disputele privind custodia minorilor reprezintă o alternativă la procesul în instanță. În tara noastră, cadrul legal este dat de Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator modificată și completată prin Legea 370/2009 și OG nr.13/2010 pentru transpunerea Directivei servicii 2006/123/CE a Parlamentului european și al Consiliului Uniunii Europene privind serviciile în cadrul pieței interne.

Divorțului părinților și modul în care acesta afectează minorii implicați[modificare]

Divorțul reprezintă o criză majoră în sistemul de familie. Acest proces al separării este adeseori asociat cu multipli stresori care influențează ajustarea post divorț atât a copiilor, cât și a părinților. Conflictul dintre părinți crește riscul apariției efectelor psihice și fizice negative atât la copii, cât și la adulți pe parcursul divorțului și ulterior acestuia (Doolittle & Deutsch, 1999; Johnston, 1994; Johnston & Campbell, 1988). Nivelul ridicat al conflictului dintre părinți a fost în mod consistent asociat cu apariția consecințelor negative pe plan comportamental și emoțional atât la membrii familiilor intacte, cât și la cei din familiile divorțate (Fincham, Grych & Osborne, 1994; Grych & Fincham,1990; Grych, Fincham, Jouriles & McDonald, 2000; Borlean & Visu-Petra, 2009, 2010).

Modul în care medierea parentală poate reduce riscul asupra minorilor[modificare]

Este evident faptul că, o decizie privind custodia copiilor trebuie oricum luată, însă, modul în care se ia și impactul ulterior asupra copiilor, diferă. Această diferență este dată de procesul prin care se iau deciziile. Parteneriatul intre cei doi părinți în cadrul procesului de mediere îi face să contribuie în mod egal la luarea acestor decizii iar pozițiile de pe care negociază subiectele în dispută sunt de cooperare deoarece la baza lor, stă interesul pe care ambii îl au în continuarea relațiilor lor.[1] Funcția educativă a medierii constă, în faptul că părinții devin conștienți că relațiile lor nu dispar o dată cu separarea și divorțul. De modul în care își negociază această viitoare structură, depinde calitatea relații de familie viitoare. Disputarea custodiei reprezintă disputarea viitoarei relații dintre părinți. (Emery, 1998). Medierea responsabilizează astfel părțile în a lua decizii privind soluții echitabile, durabile în timp, înțelepte, cu privire la viitoarele lor relații de familie. [1]Prin însăși procesul de mediere, părinții vor învăța noi abilitați de a comunicare și exprimare nevoi, de a rezolva probleme (Kelly, 2002) de a-și seta noi reguli și limite în privința relației cu copilul și a intimității lor separate (Haine et al., 2003). Părinții rămân concentrați pe menținerea unei stabilități, a unei rutine zilnice cu măsuri de disciplină consistente și consecvente (Haine, Sandler, Wolchik, Tein & Dawson-McClure, 2003). Prin mediere se face diferența astfel între oameni și problemele. Astfel, se reduce distresul emoțional al divorțului și implicit și cel al copiilor, aceștia își mențin încrederea în părinți, iar separarea nu este resimțită atât de acut, ca o amenințare la siguranța și securitatea lor.[1]

Situația actuală a familiilor care se separă[modificare]

În acest moment medierea este văzută ca un drept al părților și nu o obligație. Aceasta deși nenumărate studii arată că un proces de mediere, chiar și atunci când nu ajunge la o finalitate din punct de vedere legal, permite reconcilierea mai bună a disensiunilor dintre părțile aflate în conflict decât apelarea la instanța de judecată fără să se fi trecut prin procesul de mediere.[2].

Propunere[modificare]

În conformitate cu legislația actuală, judecătorul are datoria de a recomanda părților să folosească medierea în prima ședință pe fond. Atitudinea părților relativ la mediere (acceptul, respingerea nejustificată a propunerii de mediere, ne-prezentarea la mediere) ar trebui să devină un input pentru judecător în luarea deciziei de încredințare a minorilor. Propunerea de mediere pe care o face judecătorul devine astfel un test deosebit de util pentru a da judecătorului o imagine cu privire la capacitatea și disponibilitatea de colaborare a fiecărui părinte. De exemplu în situația în care una dintre părți este dispusă să urmeze calea medierii iar cealaltă parte nu, partea care este mai deschisă către mediere ar trebui să fie favorizată în deciziile cu privire la stabilirea locuinței copilului (A se vedea în acest sens și Algoritmul de stabilire a locuinței minorului). Aceasta deoarece în conformitate cu recomandările cuprinse în manualul pentru judecători editat de către ANPDC [3], capacitatea părinților de a colabora cu cu celălalt pentru lucruri care țin de creșterea și educarea minorilor trebuie să joace un rol important în decizia cu privire la interesul superior al copilului.

Propunem ca procedura prealabilă (cea referitoare la informarea părților) să devină obligatorie în sensul ca, la prima înfățișare, instanța să dea un termen părților să apeleze la un mediator și să se informeze cu privire la avantajele medierii. Tot la prima înfățișare instanța ar trebui să informeze părinții cu privire la obligația pe care o au de a redacta un plan parental recomandând procedura medierii.

Planul parental poate fi în fapt planul parental minimal propus de către ARPCC sau poate fi un plan parental mai cuprinzător redactat împreună cu mediatorul la care au fost îndrumați de către judecător pentru informarea prealabilă obligatorie.

În acest sens ARPCC a și creat un model de plan parental minimal care poate fi folosit de către părinți singuri sau asistați de mediatori. Planul este subscris de câteva sute de mediatori autorizați din România [4] acest precum și de o serie de organizații neguvernamentale din domeniul protecției drepturilor copilului sau a drepturilor părinților[5]

Astfel, de facto, medierea va deveni o etapă cvasi-obligatorie pentru tratarea dosarelor de divorț cu minori.

În cazul în care medierea este refuzată de către una dinte părți instanța ar trebui:[modificare]

  • să pună în vedere părții că va fi depunctată în deciziile cu privire la stabilirea reședinței minorului[6].
  • să aplice eventual o amendă civilă părții care refuză medierea[7], cuantumul amenzii civile fiind semnificativ mai mare decât costul mediu a trei sesiuni de mediere

În cazul în care medierea este refuzată de către ambele părți instanța ar trebui:

  • să aplice o amendă civilă ambelor părți[7], cuantumul amenzii civile ar trebui să fie semnificativ mai mare decât costul mediu a trei sesiuni de mediere.

Excepții:[modificare]

  • Cazurile cu violențe familiale grave ar trebui exceptate de la obligativitatea medierii deoarece este improbabil că medierea ar putea reprezenta într-adevăr acordul de voință al părților.
  • În măsura în care, la expirarea termenului acordat de către instanță, planul parental nu este completat dar părinții au dovedit că au apelat cu bunăcredință la serviciile unui mediator autorizat, aceștia nu vor fi pasibili de amendă.

Ipotezele de la care pornește medierea[modificare]

Medierea familială se bazează pe o serie de ipoteze de bază care ar putea fi rezumate după cum urmează:

  • Separarea sau divorțul nu trebuie sa ducă la pierderea unui părinte de către copii, ci sa păstreze intacte legăturile dintre părinti și copii.
  • Cuplurile care s-au separat pot găsi ei înșiși baza acordului care să reglementeze relațiile lor ulterioare.
  • Procesele care ajung în fata instantei duc la escaladarea stării de conflict și nu favorizează înțelegerea și comunicarea dintre părintii separați / divorțați și copiii lor, părintii cu asemenea atitudine pierzând în timp respectul acestora.

Acestea sunt ideile centrale pe care mediatorul trebuie sa la transmită cuplului pentru a-i determina sa accepte ideea și să recurgă efectiv la mediere și, în acest scop, mediatorul trebuie sa întrunească o serie de caracteristici personale și profesionale, în mare parte datorită faptului că succesul medierii depinde de el, el fiind cel care orientează negocierea.

Beneficiile medierii pentru copil[modificare]

Există nenumărate site-uri care explică beneficiile medierii din punct de vedere financiar sau din punctul de vedere al efortului celor două părți implicate. Vom încerca să detailăm aici efectele psihologice ale medierii asupra copiilor și asupra legăturilor acestora cu părintele căruia nu i s-a încredințat custodia.

  • De facto, medierea și programul de vizitare mai larg pe care aceasta îl implică, implementează încă de pe acum principiile custodiei comune deoarece prin mediere părțile aflate în conflict cu privire la cine să se ocupe de creșterea și îngrijirea copiilor după divorț se îndepărtează de poziția beligerantă și vin spre conlucrare.
  • În fapt părțile ajung să își negocieze un nou contract pentru colaborarea în viitor, cel puțin până când copiii ajung la vârsta majoratului. Astfel părțile ajung, atunci când medierea se desfășoară cu succes să clarifice și, cel mai important, să subscrie fiecare dintre ele, la un plan de îngrijire în care ambii părinți se implică pe o bază regulată
  • Cele mai importante efecte pentru copii sunt:
    • Medierea permite părinților nerezidenți să își vadă copiii mult mai des (fiind stimulați și de atitudinea părintelui rezident)
    • Contactele telefonice dintre părintele nerezident și copil sunt mai frecvente
    • Părinții nerezidenți sunt mai implicați în aspectele care țin de disciplina copiilor, îngrijirea personală, pregătirea morală, în participarea la petrecerile și evenimentele școlare importante, în activitățile de recreere

Suportul legal[modificare]

Codul de procedură civilă[modificare]

  • Art. 131: În fața primei instanțe judecătorii au datoria de a încerca împăcarea părților. În acest scop ei pot solicita înfățișarea personală a părților, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dacă părțile se împacă, judecătorul va constata condițiile împăcării în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispozițiile art. 273 sunt aplicabile.

Legea medierii nr. 192/2006, Capitolul VI, Secțiunea 1: Dispoziții speciale privind conflictele de familie[modificare]

  • Art. 2 punctul (1): Dacă legea nu prevede altfel, parțile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv după declanșarea unui proces în fața instantelor competente, convenind să soluționeze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de prezenta lege. (…)
  • Art. 2 punctul (3): Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-și soluționa disputele prin mediere atât în afara, cât și în cadrul procedurilor obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.
  • Art. 64 punctul (1): Pot fi rezolvate prin mediere neînțelegerile dintre soți privind continuarea căsătoriei, exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția părinților la întreținerea copiilor, precum și orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

Alte reglementări naționale[modificare]

  • Art. 6141 din Legea 202/2010[8] În fața instanței de fond, aceasta va stărui pentru soluționarea divorțului prin ințelegerea părților. În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părțile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea parților. După informare, părțile decid dacă acceptă sau nu soluționarea divorțului prin mediere. Până la termenul fixat de instanță, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părțile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul sedinței de informare.
  • În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 752 din data de 11 noiembrie 2010 a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 1084/2010 pentru modificarea și completarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.434/2004, în această hotărâre se specifică responsabilitatea de a identifica situațiile de risc (pentru parțile implicate în situatii de violenta în familie) și a îndruma părțile către servicii de specialitate sau către mediere mediere. [9]

Noul cod civil[modificare]

Articolul 506 Învoiala părinților - Cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.

Vechiul cod al familiei abrogat[modificare]

  • dispozițiile art. 42 alin.1 și alin. 4 C.fam, potrivit cărora "instanța judecătorească va hotărâ, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori (…) învoiala părinților privitoare la încredințarea copiilor și la contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a acestora va produce efecte numai dacă a fost încuviințată de instanța judecătorească". [10]

Modelul Canadian[modificare]

  • Modelul canadian cu privire la încredințarea copiilor dă o primă șansă medierii. Acest model a fost de altfel preluat de către organismele implicate în drepturile copiilor după cum se vede în Manualul Judecătorilor.
  • În Manitoba (provincie a Canadei) părinții pot lucra împreună pentru a ajunge la un aranjament cu privire la custodie prin mediere, aranjament pe care apoi trebuie să îl supună aprobării instanțelor de judecată. Instanța decide apoi asupra acestui aranjament propus de către părinți luând în considerare interesul superior al copilului. În determinarea interesului superior al copilului, instanța va lua în considerare cine s-a ocupat de copil înainte de separarea părinților; relațiile pe care le are copilul cu fiecare dintre părinți; abilitățile parentale ale fiecăruia dintre părinți; orice evidență cu privire la violența în familie; starea psihică a copilului;suportul pe care familiile extinse din partea fiecărui părinte îl oferă; orice problem legate frați și surori vitregi; și dacă copilul are anumite nevoi speciale. Părinții de asemenea ar trebui să considere acești factori când negociază aranjamentul relativ la custodia asupra minorilor.[11]

Acțiuni de popularizare a medierii recomandate la nivelul Judecătoriilor[modificare]

Informarea justițiabililor cu privire la instituția medierii[modificare]

  • Citațiile trimise de către judecătorii către justițiabili să conțină un paragraf care să facă apel la mediere[12] ca metoda recomandată de rezolvare a conflictelor. A se vedea exemplu judecătoriei Mangalia și a judecătoriei Oradea Link. Texul recomandat:
    • “În temeiul art. 6 din Legea nr. 192/2006 vă reamintim ca rolul medierii este acela de a ajuta părțile să își soluționeze în mod amiabil conflictul, cu un consum financiar, de timp, și de energie mai redus decât în procesul obișnuit desfășurat în fața judecătorului, și în condiții de confidențialitate. Medierea este posibilă în cauzele civile, comerciale, de dreptul familiei, de dreptul muncii. De asemenea, este posibila în procesele penale având ca obiect infracțiuni urmăribile la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar pentru celelalte infracțiuni numai cu privire la pretențiile civile ale victimei împotriva infractorului. Cu precădere în cauzele civile care implică minori medierea are un efect benefic asupra minorilor și relațiilor acestora cu cei doi părinți de aceea vă recomandăm să apelați la un mediator. Pentru identificare a unui mediator accesați site-ul www.cmediere.ro”

Pentru părinți[modificare]

  • Model de plan parental pe care, e util să îl completeze împreună sau ajutați de către un mediator. se poate descărca de aici
  • O altă variantă, în format WORD, se poate descărca de aici
  • Principiu călăuzitor la care e util ca părinții să adere înainte de începerea medierii: aici
  • Modelul unui acord de mediere în custodie comună legală (propus de către psihologul Borlean Camelia, psiholog al Curții de Apel Oradea)

Încheierea unui protocol de colaborare cu Asociația mediatorilor din județ[modificare]

  • Protocolul se poate descărca de aici
  • Afișarea unui tabel al mediatorilor autorizați din raza localității respective preluat trimestrial de pe site-ul http://www.cmediere.ro sau de pe alt sit al asociației mediatorilor din județ.

Bibliografie[modificare]

Mai multe informații cu privire la efectele benefice ale medierii pot fi citite în

  • Studiul Prof. Roland Proksch publicat în Germania [13]
  • Studiul Emery publicat în SUA [14]
  • Reflectie in interesul superior al copilului articol scris de către psihologul mediator Carmen Borlean poate fi consultat aici
  • Articolul Medierea în disputarea custodiei minorilor publicat de către psihologul și mediatorul Camelia Borlean în Revista Medierea, se poate descărca de aici
  • Medierea familiala în Spania articol bilingv de Anca Sârbeanu

Referințe[modificare]

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 A se vedea studiul Medierea în disputarea custodiei minorilor al d-nei Camelia Borlean, studiu care poate fi consultat aici
  2. A se vedea rezultatele cercetătorului Emery, care demonstrează, în baza unui studiu desfășurat pe mai bine de 12 ani de zile, importanța medierii în rezolvarea diferențelor de opinie cu privire la custodia minorilor sau metodele de creștere și educare. Concluziile studiului se pot descărca de aici
  3. Manualul se poate descărca de AICI
  4. lista mediatorilor care utilizează principiile planului parental minimal se poate găsi aici
  5. Lista ONG-urilor care susțin ideea unui plan parental minimal se poate consulta aici
  6. capacitatea fiecărui părinte de a colabora cu cu celălalt este un criteriu important pentru stabilirea interesului superior al copilului, conform manualului ANPDC
  7. 7,0 7,1 Idee preluată din pe modelul englez care forțează justițiabilii să se medieze prin faptul că prețul plătit pentru disputa în instanță este semnificativ mai mare decât cel plătit la mediator. Articol din ziarul Capital, ediția din 8 noiembrie 2010: "În Marea Britanie cine refuză medierea trebuie să suporte costurile procesului indiferent de rezultat în schimb cel ce a acceptat medierea este scutit de anumite taxe" conform celor afirmate de Gavin Lightman, președintele „Asociației europene a judecătorilor care susțin medierea”. Articolul complet se poate consulta aici
  8. Legea 202/2010 Mica reforma a Justiției se poate consulta aici sau de poate descărca în format PDF de aici
  9. Monitorul oficial la care se face referire se poate descărca de aici
  10. A se vedea și sentința în doasarul 11226/231/2009 care se poate descărca de aici
  11. In Manitoba parents can work together on a custody agreement and submit it to the court. If the parents are not able to cooperate on one, the court will decide all of the matters concerning custody. The court will decide on a custody agreement that is in the best interest of the child. When determining what is in the best interest of the child, the court will consider the care of the child before the separation; the relationship between the child and each of the parents; parenting ability; any family violence; the parents' mental, physical, and emotional health; the parents' and child's schedules; the support systems of the families; any sibling issues; and if the child has special needs. Parents should also consider these factors as they create their custody agreements.
  12. http://medierea.wordpress.com/
  13. Un sumar se regăsește aici. Raportul complet al Dr. Proksch către Guvernul Germaniei Federale se regăsește aici în germană și aici în traducere bilingvă.
  14. Studiul Emery - articol în limba engleză a cărei traducere se găsește aici