Manual implementare custodie comună/Argumentație pentru custodia comună

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Jump to navigation Jump to search

Argumentație pentru custodia comună

In New York in anii 70 copilul era dat standard mamei (oricat de bun tata era tata si oricat de disaparuta fusese mama din viata copilului sau anterior). Acesta este si situatia in Romania. Doar ca acum 50 de ani copilul primea si dreptul sa se vada cu tatal sau in fiecare zi de miercuri ... drept pe care copiii romani nu il primesc in prezent decat foarte rar. Instantele romanesti sunt inca in majoritatea lor tributare ideilor vechiului cod al familiei care spunea ca un singur parinte (mama) e suficient pentru a creste un copil iar pt copil e mai mult decat suficient sa isi vada pe celalalt parinte (tatal) o data la 2 saptamani. Intre timp SUA a evoluat si in multe state americane (dar si europene) judecatoriii au ajunt sa intelega ca copilul are nevoie de un parinte alaturi de el nu de un simplu "vizitator", custodia comuna fizica (domiciliul alternat) fiind o solutie des decisa de instanta in tari ca Suedia, Danemarca, Franta, Spania. Puteti viziona filmul aici

Cuprins

Legislația română[modificare]

Copilul are dreptul sa crească alături de părinții săi (art 30.1 Legea 272/2004)

Legăturile de atașament se stabilesc încă din primele moment de viață și sunt vitale pentru dezvoltarea armonioasa a copilului. Importanta acestor legături (cu părinții, bunicii sau alte persoane semnificative din viata copilului) pentru dezvoltarea copilului și formarea lui ca adult este recunoscuta de lege, care exprima in mod clar dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, cu rudele, dar și cu alte persoane fata de care a dezvoltat legături de atașament.

Conform preambulului convenției ONU cu privire la drepturile copilului acestea “trebuie sa crească intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste și înțelegere”, pentru a-și dezvolta complet și armonios personalitatea.

Studii de specialitate[modificare]

Prezentăm în continuare câteva din opiniile care susțin beneficiile custodiei comune pentru dezvoltarea copiilor:

Studiul lui Robert Bauserman de la Departamentul de Sănătate și Igienă Mentală din Baltimore, Maryland [1][modificare]

Unele dintre cele mai importante lucrări[2] care confirmă că includerea ambilor părinți în cadrul unui acord comun părinți este în interesul superior al copiilor. Bauserman (2002) a ajuns la concluzia că copiii aflați în aranjament de tip custodie comună sunt mai bine adaptați decât cei cu care sunt în custodia exclusivă a mamei pe o varietate de măsurători, inclusiv de adaptare generală, relații de familie, stimă de sine, adaptare emoțională și comportamentală, și adaptarea specifică situației de divorț [3]. Urmărind un număr mare de familii divorțate Robert Bauserman a arătat faptul că minorii din familii despărțite care își petrec o parte semnificativă a timpului și cu celălalt părinte sunt mai bine adaptați decât cei care trăiesc și interacționează doar cu unul dintre cei doi părinți. Studiul a demonstrat că minorii care beneficiază de un aranjament de tip custodie comună au mai puține probleme comportamentale și emoționale, o stimă de sine mai mare, relații de familie și performanțe școlare mai bune decât cei aflați în grija unui singur părinte. Rezultatele arată ca nu au nevoie să fie în custodie fizica comună, ci doar să petreacă mai mult timp cu ambii părinți, în special cu tații lor. De asemenea studiul a arătat că cuplurile care au avut aranjamente de tip custodie comună au avut mai puține conflicte decât celelalte. În statele în care custodia comună este decizia implicită, conflictul între părți a fost întotdeauna mai mic, deoarece nu există nici un câștig sau pierdere între părinți care ar putea alimenta câștigul. Din contră aranjamentul de tip custodie comună forțează părinții să facă concesii. Părinții care s-au aflat în aranjamente de tip custodie au raportat mai puțin conflicte decât părinții care erau în aranjamente de tip custodie unică.:

  • Copiii din familii monoparentale care-și petrec o parte a timpului și cu celălalt părinte sunt mai bine adaptați decât cei care trăiesc și interacționează doar cu unul singur, relevă cercetările psihologului Robert Bauserman de la Departamentul de Sănătate și Igienă Mentală din Baltimore, Maryland. Timp de 17 ani acesta a studiat adaptarea copiilor aflați în custodia unui părinte (1846 cazuri), în custodie comună (814 cazuri) și în 251 de familii cu ambii părinți. Copiii din custodie comună au mai puține probleme comportamentale și emoționale, o stimă de sine mai mare, relații de familie și performanțe școlare mai bune decât cei în grija unui singur părinte. Rezultatele arată că nu au nevoie să fie în custodie fizică comună, ci să petreacă mai mult timp cu ambii părinți, în special cu tații lor. Cuplurile care au copiii în custodie comună au avut și mai puține conflicte decât celelalte.[1]
  • Citat din studiul lui Bauserman: "Deoarece custodia comună fizică și juridică pot diferi foarte mult în termeni de timp petrecut cu fiecare părinte (doar prima implică fără echivoc durate substanțiale de timp petrecut cu fiecare părinte), analize separate la nivel de studiu, au fost realizate pentru a compara grupuri de custodie comună fizică și custodie comună juridică versus grupuri de custodie unică. În ambele cazuri, grupurile cu custodie comună au prezentat o mai bună adaptare. […] Pentru toate categoriile de adaptare, cu excepția adaptării (rezultatelor) academice, copii din custodie comună au fost mai bine adaptați decât copii din custodie unică […] Pe baza acestor rezultate, copiii din custodie comună sunt mai bine adaptați, pe mai multe tipuri de măsuri, decât copii din custodie unică […] Această diferență se găsește atât la custodia comună juridică cât și la cea fizică și pare robustă, rămânând semnificativă chiar și atunci când se testează în calitate de moderatori diverse caracteristici categorice și continue din studiile respective. Mărimile de efect la nivel de măsură nu diferă în mod semnificativ la diferitele tipuri de măsuri pentru adaptare . Această constatare este în concordanță cu ipoteza că custodia comună poate fi benefică pentru copii într-o gamă largă arii precum aria relațiilor de familie, în aria emoțională sau comportamentală, precum și în domeniul academic." [2]

Studiul cercetorilor Braver, Ellman și Fabricius[modificare]

În studiul Mutarea copiilor după divorț și interesul superior al copilului: Dovezi noi și considerații juridice publicat în Journal of Family Psychology 2003, Vol. 17, No. 2, 206 –219 [3] aceștia spun următoarele:

  • Am constatat există o probabilitate mai mică de mutare (în orice formulă) în cazul custodiei comune față de cei cu custodie unică maternă. Ratele fost de 48% față de 75%.
  • Studiul actual accentuează această discrepanță, deoarece studiul comparativ, făcut pe copiii din familii divorțate care s-au mutat sau nu, nu aduce nici o dovadă cum că copilul ar avea de beneficiat dacă se mută în altă localitate împreună cu părintele custodian
  • "Mai mult decât atât, studii recente arată că relația bună între părintele necustodian și copil este benefică, mai mult decât o arătau studiile mai vechi, sugerând că "tații necustodieni ar putea îndeplini rolul de părinte cu mai mult succes acum decât în trecut, cu consecințe benefice pentru copii" (Amato, 2000, p. 1280)."
  • "Kelly și Lamb (2003) a concluzionat că "există dovezi substanțiale că copiii sunt mai în măsură de a-și atinge potențialul lor psihologic atunci când pot să dezvolte și să mențină relații semnificative cu ambii părinti, indiferent dacă cei doi părinți trăiesc sau nu împreună "(p.196)."

Cercetările Mariss-ei Diener[modificare]

Un studiu semnat de Marissa Diener (2002) la Universitatea din Utah a demonstrat că bebelușii (în vârstă de 12 luni) care au o relație apropiată cu tatăl lor par mai rezistenți la stres decât ceilalți. Bebelușii care au avut o relație bună cu tatii lor au folosit mai multe strategii interpersonale decât ceilalți. Concluzia autoarei are implicații deosebite: “se pare că există ceva unic la tați, care le conferă copiilor oportunități diferite de a-și regla emoțiile” (citat din Broughton, 2002 pag. Al).

Cercetările lui Pruett[modificare]

Pruett (1993) a sumarizat deosebita lucrare a lui Erik Erikson, unul dintre cei mai apreciați psihologi în domeniul dezvoltării, care a remarcat că mamele și tatii iubesc în maniere diferite. Iubirea taților este caracterizată prin instrumentalitate și mai multe așteptări, în timp ce iubirea mamelor este mai protectivă, mai expresivă ai mai integratoare. Mamele au grijă de cei mici. Tații îi supraveghează. Mamele sunt îngăduitoare. Tații negociază. Tatii se concentrează pe relațiile extra-familiale, pe abilitățile sociale și pe legarea de prietenii. Adolescenții care au relații bune cu tatii lor posedă abilități sociale superioare, manifestă mai multă încredere și sunt mult mai siguri pe ei. Acolo unde există un tată în casă, sunt mai puține cazurile de relații sexuale la adolescenți. Studii cum ar fi cel realizat de Pruett (1987) au arătat că bebelușii de șase luni, ai căror tați se jucau frecvent cu ei, au înregistrat scoruri superioare la Testul Bailey privind Dezvoltare Mentală și Motrice.

Cercetările lui Parke[modificare]

Parke (1981) a observat că acei copii ai căror tați au petrecut mai mult timp cu ei erau mai activi social și puteau face fata mai bine situațiilor de stres, în comparație cu copiii relativ lipsiți de o interacțiune substanțială cu tatii lor. O a doua femeie nu poate juca rolul tatălui. De fapt, McLanahan și Sandefur (1994) au constatat că copiii care locuiau cu mama și bunica se descurcau mai prost la adolescentă, în comparație cu cei care locuiau cu un singur părinte. Biller (1993) a concluzionat că bărbații care fuseseră lipsiți de tată aveau acum șanse mai mari să recurgă la comportamente agresive, masculine, oarecum recuperatorii. Studiul său, bazat pe mai mult de 1.000 de surse separate, a demonstrat în mod repetat efectul pozitiv al taților asupra copiilor

Cercetările lui Alfred Masser[modificare]

Care sunt consecințele lipsei tatălui? Alfred Masser, psihiatru la Northside Hospital din Atlanta, Georgia, a remarcat faptul că tot mai mulți copii care solicită asistentă psihiatrică suferă de pe urma lipsei tatălui (1989). Blankenhorn (1995) a arătat că lipsa tatălui este cauza primară a declinului copiilor în societatea de azi, fiind asociată cu probleme sociale cum ar fi sarcini la adolescentă, abuz infantil și violență casnică împotriva femeii.” (prof. dr. univ. A. Dean Byrd - Complementaritatea genurilor și creșterea copiilor: tradiția ai știință sunt de acord)

Manualul editat de către ANPDC privind implementarea legii 272/2004[modificare]

  • Fie că vorbim de familia monoparentală sau de familia tradițională, Convenția cu privire la Drepturile Copilului (CDC) în art.18 și Legea 272/ 2004 privind promovarea și respectarea drepturilor copilului în art.31, alin.1 susțin implicarea ambilor părinți în procesul de creștere și educare a copilului. Legea 272/2004 accentuează importanța rolului tatălui în creșterea și educarea copilului său. Tatăl trebuie să fie implicat activ în viața copilului, ceea ce aduce beneficii importante pentru dezvoltarea psihosocială a acestuia. în absența tatălui, copilul poate să întâmpine dificultăți în ceea ce privește integrarea și reușita socială Dificultăți asemănătoare pot fi sesizate și în cazul lipsei mamei. [4]

Cartea Prof. Universitar Dr. Maria Voinea [5][modificare]

  • Potrivit unei sinteze realizate de Bawin-Legros (1988), studiile asupra familiilor monoparentale arată că probabilitatea de a identifica nașteri ilegitime, abandonuri ale copiilor, tulburări de comportament, abandon/eșec școlar sau chiar delicvență este mai mare în această categorie de populație. Familiile monoparentale sunt adesea victime ale sărăciei, iar copiii au tendința de a repeta experiența părinților.
  • Aceleași studii arată că monoparentalitatea rezultată din divorț este corelată cu o diminuare a activității educative: mama este suprasolicitată atât din punct de vedere emoțional cât și material și relațional și este mai puțin disponibilă pentru copil exact când acesta are mai mare nevoie de atenție și eforturi sporite.
  • În acest timp rolul patern este analizat în termenii “absenței paterne”, “deprivării paterne”, „deresponsabilizării paterne”. În urma rupturii, capacitatea de a exercita adecvat sarcina de părinte este puternic diminuată, părinții comunică mai puțin bine cu copii, sunt mai puțin afectuoși, le controlează mai puțin bine comportamentul.
  • Copiii din familiile monoparentale care au experimentat trauma divorțului părinților sunt marcați de numeroase probleme psihologice i relaționale. Totuși acești copii reacționează diferit în funcție de vârstă, sex, timpul petrecut de la ruptura intervenită între părinți și calitatea relației trecute și prezente cu fiecare dintre aceștia.

Stdiul Warshak (2000) [6][modificare]

Warshak (2000) a argumentat că "o examinare critică și cuprinzătoare a peste 75 de studii din literatura de științele sociale, inclusiv rapoartele anterioare lui Wallerstein, susțin în general o politică de încurajare a situațiilor în care ambii părinți rămân în imediata apropiere a copiilor lor" (Warshak, 2000, p. 84).

Studiul Prof. Roland Proksch Despre Avantajele Custodiei Comune în Germania[7][modificare]

  • Cercetarea a putut astfel să demonstreze că nu există un conflict de mame împotriva taților, ci conflicte între părinți cu care copiii locuiesc și părinții cu care copiii lor nu locuiesc în mod statornic. Dr. Proksch este convins că "eliminarea" unui părinte în procesul de transfer a custodiei unice la celălalt dă naștere la tensiuni considerabile. “Pe de altă parte dacă custodia comună este obținută, nu va exista un" perdant”
  • Se afirmă că obținerea custodiei comune are o mare valoare simbolică și psihologică, în special pentru părintele care a fost în mod sistematic eliminat mai devreme. Deși intervine celălalt părinte în educația copilului, aceasta promovează, din lipsă de alternative mai bune, satisfacerea regulii de bună purtare în discuții partea ambilor părinți. "Părinții sunt astfel obligată să facă ceva", notează Dr. Proksch. „Aceasta este, de asemenea, remarcabil: părinții cu custodie comună participă regulat la astfel de discuții.! Și, în orice caz, acest lucru implică trei sferturi din toți părinții divorțați."
  • Studiul afirmă că custodia comună necesită ca tatăl și mama să fie implicați și după divorț și aceasta aduce beneficii copiilor. Se reduc astfel conflictul presant și de multe ori extrem de emoțional precum și procedurile costisitoare de judecată.
  • Studiul de asemenea precizează că custodia comună promovează cooperarea părinților în probleme de soluționare consensuală post-maritale și de acces ceea ce este benefic copilului.

Opiniile psihoterapeutului Serge Hefez[modificare]

  • autorul prezintă o idee valoroasă: schimbarea concepțiilor cu privire la imaginea și rolul femeii în societate nu a fost urmata de o ajustare similara în ceea ce-i privește pe bărbați. Dacă ne așteptăm ca viața unei femei să nu mai fie limitată la universul casnic (așa cum se întâmpla pană nu de mult), societatea romană încă prinsă în clișeele care-i descriu pe bărbați: în familie, femeile se așteaptă ca bărbatul să aibă rolul de disciplinare, cel dur, cel care impune disciplina, adică să fie “bărbat”, în condițiile în care femeile au încetat să mai fie “femei” (în sensul rolului social tradițional atribuit acestora) (preluat de pe blogul lui Eugen Hriscu care face recenzia cărții În inima bărbaților scrisă de Serge Hefez.

Opiniile psihologului Aurora Liiceanu[modificare]

  • "În ultimii ani se reconsideră importanța taților și dreptul lor de a-și vedea copiii. Pentru că, se știe, frecvența interacțiunii duce la investiția emoțională. Așa că părinții pot avea vieți separate, dar obiectivul lor comun trebuie să rămână toată viața educația copilului. Cu alte cuvinte, părinții trebuie să se pună pe planul doi"' [8]

Opiniile psihoterapeutului Camelia Borlean[modificare]

  • "Copiii au nevoie în egală măsură atât de prezența mamei cât și a tatălui care să-i protejeze, să-i îngrijească, să-i îndrume și să-i învețe cum să descopere lumea. Dacă nu ar avea nevoie de aceste aspecte fundamentale de dezvoltare, nu s-ar mai fi inventat părinții. [9]

Studiul lui Bawin-Legros [10][modificare]

  • Un studiu realizat de Bawin-Legros în 1988 obține următoarele concluzii: la nivelul copiilor rezultați dintr-o familie monoparentală, există un risc crescut de apariție a nașterilor nelegitime, abandonuri ale propriilor copii, tulburări de comportament, eșec școlar, sau chiar delicventă. în caz de divorț, aceiași autori arată că reacțiile copilului, se manifestă cu cea mai mare intensitate în primul an. La cinci ani după divorț, se pot distinge trei grupuri de copii: 34% dintre aceștia sunt complet restabiliți; 29% au o dezvoltare medie și un comportament comparabil cu cel al copiilor din familii tradiționale, dar uneori încearcă sentimente de tristețe, iar restul manifestă sentimente de solitudine, uneori depresie. Articol din arhiva on-line TATA

Studiul lui Daniel Nettle [11][modificare]

  • Studiul a analizat peste 11.000 de bărbați și femei din Marea Britanie, născuți în 1958. Diferențele au fost detectabile chiar și la vârsta de 42 de ani. Dr. Daniel Nettle, care a condus cercetarea, a declarat: "Ce a fost surprinzător la această cercetare a fost diferența reală importantă în dezvoltarea copiilor ce au beneficiat de interes patern și modul în care, după treizeci de ani, oamenii ai căror tați s-au implicat au reușit mai bine sa progreseze/promoveze”. "Datele sugerează că existența unui al doilea adult care se implică în creșterea copilului produce beneficii în ce privește competențele și abilitățile care se vor manifesta pe întreg parcursul vieții de adult", a adăugat el (vezi și articolul de aici)
  • Această lucrare adresează ideea propusa de Kaplan și colectivul că acest tipar decurge din faptul că părinții de cu statut socio-economic ridicat care sunt tați de băieți pot îmbunătăți semnificativ rezultatele copiilor lor. Folosind un set de date larg și reprezentativ pentru populația din Marea Britanie, studiul demonstrează că implicarea paternă în copilărie are o corelație pozitivă asupra IQ-ului copiilor lor la vârsta de 11 ani, și cu mobilitatea socială a copiilor lor până la vârsta de 42 de ani. Pentru IQ, există o relație între nivelul socio-economic al tatălui și nivelul său de implicare. Tații care au un nivel socio-economic ridicat având un impact mult mai mare asupra IQ-ului copilului lor, prin investițiile lor prin comparație cu impactul pe care îl au tații cu un nivel socio-economic mai scăzut. Efectele pe care le au investițiile paterne asupra IQ-ului și mobilității sociale ale fiilor și fiicelor lor au fost aceleași.

Studiul lui Kelly și Lamb (2003)[modificare]

Kelly și Lamb (2003) au concluzionat că "există dovezi substanțiale că copiii sunt mai în măsură de a-și atinge potențialul lor psihologic atunci când pot să dezvolte și să mențină relații semnificative cu ambii părinți, indiferent dacă cei doi părinți trăiesc sau nu împreună "(p.196) [3].

Studiul despre Familia monoparentală, publicat pe srcibd, autor necunoscut [12][modificare]

  • Ca părinte singur, mamele își extind rolul cu sarcini auxiliare, nespecifice reflexului. Această acoperire de roluri simultane parentale necesită timp, energie și angajează cereri conflictogene din punct de vedere psihologic. Ca rezultat, individul este incapabil să obțină performanță în îndeplinirea eficientă și efectivă a anumitor sarcini ale rolului, și aceasta caracterizează conduita parentală a multor părinți-singuri, fie ei tați sau mame. Femeile cu pregătire superioară și posibilități financiare au în general mai puține probleme ca mame-singure, decât cele cu nivel scăzut de pregătire. Astfel, probleme ca absentarea de la serviciu, ocazionată de îmbolnăvirea copilului, vacanța școlară și îngrijirea și supravegherea copiilor mici, sunt mai greu de rezolvat de mamele cu statut social mai scăzut. (pagina 33)
  • Studiile arată ca lipsa mamei sau a tatălui afectează viața copilului, generând adevărate drame, de la comportament deviant, ticuri până la suicid. Chiar dacă nu îi lipsește nimic din punct de vedere al alimentației, igienei, copilul cu un singur părinte simte că nu are cine sa-l reprezinte, se simte abandonat. El are o încredere în sine scăzută pentru că nu-i are pe mama și pe tata ținându-l de mânuță la serbare, să se laude și el față de colegii săi spunând: „ Uite, ea este mămica mea, el este tăticul meu”. (pagina 36)
  • pentru copil, la vârsta de 3-4 ani se cristalizează sentimentele, iar constanta relațiilor familiale și a atitudinilor, cu frecvența și calitatea lor, contribuie la acest proces. Atașamentele afective ale copilului mic se transformă în relații afective stabile, consistente și de durată. Inter-relațiile din triunghiul mamă – copil - tată plămădesc matrițele afectivității pentru o viață. Contează și sexul copilului, acum este vârsta când încep să constate diferențele de sex; copii care își iubesc părinții le descoperă atât calitățile, cât și defectele. Fetița se va identifica cu mama și băiatul cu tata. Este vârsta apariției complexelor „oedipiene”sau „electra”. In lipsa tatălui există riscul unei fixații afective față de mamă care poate să întârzie sau să perturbe procesul normal, de mai târziu al întemeierii propriei familii. (pagina 39)
  • Alte studii arată că monoparentalitatea rezultată din divorț este corelată cu o diminuare a activității educative: mama este suprasolicitată atât din punct de vedere emoțional cât și material și relațional și este mai puțin disponibilă pentru copil exact când acesta are mai mare nevoie de atenție și eforturi sporite. În același timp rolul patern este analizat în termenii „absenței paterne”, „deprivării paterne”, „deresponsabilizării paterne”. În urma ruperii, capacitatea de a exercita adecvat sarcina de părinte este puternic diminuată, părinții comunică mai puțin bine cu copiii, sunt mai puțin afectuoși le controlează mai puțin bine comportamentul. (pagina 40)

Studiul Muldworf citat într-un articol publicat pe site-ul www.ele.ro[modificare]

  • "Muldworf prezintă funcția maternă ca pe o entitate compusă din trei elemente: satisfacerea nevoilor primare, calmarea tensiunilor, nevoia de prezență și de siguranță. Bineînteles, această funcție poate fi îndeplinită de tată sau de oricare altă persoană, dar este atribuită mamei, reprezentând astfel o continuitate naturală și necesară după naștere. Tatăl poate să ia efectiv locul mamei, dar rolul său nu se oprește aici. " (documentul se poate descărca de aici)

Recomanările lui Wallerstein și Kelly (1980)[modificare]

Wallerstein și Kelly (1980, pag. 311) au declarat că: "descoperirile noastre în ceea ce privește centralitatea ambilor părinți pentru sănătatea psihologică a copiilor și adolescenților ne determină să considerăm că, atunci când este posibil, părinții care divorțează ar trebui să fie încurajați și ajutați să formeze aranjamente post-divorț care să permită continuitate și încurajarea relațiilor copiilor cu ambii părinți."[13].

Civitas: The Institute for the Study of Civil Society was founded in the UK [14][modificare]

  • DE TRADUS ȘI SUMARIZAT
  • Civitas: the Institute for the Study of Civil Society was founded in the UK to "deepen public understanding of the legal, institutional and moral framework that makes a free and democratic society possible." They have done some excellent work about how families are being destroyed and the toll that is taking on children and society. They have produced an excellent study of the impact of the "failed experiment" of fatherless families in and excellent study, available in PDF format, entitled Experiments in Living: The Fatherless Family. This is a great, and true, read. I would suggest it to every one. The study, and more very good material is available from Civitas's website at http://www.civitas.org.uk.

Articolul publicat de Stephen Baskerville [15][modificare]

  • Prolific writer, professor and activist Stephen Baskerville wrote a great article for the Liberty journal, available in PDF format, entitled The Myth of Deadbeat Dads. I would highly recommend this to anyone who is interested in the astounding demonization of fathers in the US and the rest of the Western world.

Studiul "Delinquent Behavior, Future Divorce or Nonmarital Childbearing & Externalizing Behavior Among Offspring" Robert Emery[16][modificare]

  • Acesta reprezintă un studiu desfășurat pe o perioadă de 14 ani de către Robert E. Emery, Mary Waldron și Katherine M. Kitzmann. A fost publicat în The Journal of Family Psychology, December 1999 Vol. 13, No. 4, 568-579 și este disponibil la adresa web http://www.apa.org. Este un alt studiu care demonstrează showing că copiii sunt dezavantajați în mod semnificativ în cazul în care sunt încredințați doar mamei (indiferent dacă aceasta se întamplă ca urmare a divorțului sau a separării unor părinți necăsătoriți) față de cazul în care sunt în familii intacte. În fapt, studiul indică că trauma divorțului este aproape la fel de mare ca aceea ca minorul să nu își cunoască tatăl. Cu siguranță, dezvoltarea copiilor în afara influenței ambilor părinți este în detrimentul copiilor -- sau "abuziv " cum este numită mai recent.

Studiul "Funcția educativă a medierii" de Robert Emery (1998)[modificare]

  • Într-un studiu longitudinal efectuat pe o perioadă de 12 ani (Emery, Sbarra & Grover, 2005) s-a comparat procesul medierii cu procesul tradițional, în fața instanței, în cauzele de divorț care implică și copii. Rezultatele studiului arată asocierea pozitivă intre calitatea relațiilor dintre cei doi părinți și ajustarea copiilor postdivorț, urmărind efectul pozitiv pe termen lung al medierii în ceea ce privește ariile importante in creșterea și educarea copiilor: disciplină, educație socială și morală, celebrarea evenimentelor speciale pentru copii, vacanțele, activitățile extrașcolare, etc. [17]

Studiul "Family Structure and Youths' Outcomes" by Gary Painter [18][modificare]

The PDF formatted, Family Structure and Youths' Outcomes: Which Correlations are Causual by Gary Painter, from the Institute of Industrial Relations Working Paper Series, No. 69, September 24, 1999 explores the fact that growing up in family that lacks a biological father is correlated with a number of poor outcomes — and that those correlations are casual.

Custody and Couvade: The Importance of Paternal Bonding In the Law of Family Relations by Geoffrey P. Miller [19][modificare]

The PDF formatted, Custody and Couvade: The Importance of Paternal Bonding In the Law of Family Relations by Geoffrey P. Miller, from New York University School of Law, Public Law and Legal Theory Working Paper Series, Working Paper 5, 1999 discusses the perceptions and reality of the involvement of fathers during pregnancy, childbirth, and early childhood.

Cercetările lui James Wilson și Richard Hernstein [20][modificare]

Cercetările lui James Wilson și Richard Hernstein privind relația dintre criminalitate și copiii proveniți din familii destrămate au subliniat că majoritatea bărbaților din închisori proveneau din asemenea familii, dar aveau și părinți care comiseseră diferite infracțiuni, și aceștia provenind din medii vulnerabile. Pentru copiii proveniți din acest tip de familie, efectele psihologice sunt mai puternice, mai dureroase asupra băieților, asupra fetelor incidență mai mare avand-o efectele materiale. În aceste cazuri, căsătoriile fetelor sunt mai puțin stabile decât ale băieților.

Studiul Furstenberg, Nord, Peterson, și Zill, 1983 [21][modificare]

Rata de dezangajare paternă după divorț este, totuși, bine atestată, există probe că mai mult de jumătate dintre părinții divorțați fără custodie pierd treptat contactul cu copiii lor. Într-un eșantion reprezentativ la nivel național al copiilor din SUA între 11 și 16 ani, s-a constatat ca 52% dintre copii nu au avut nici un contact cu tații lor în cursul anului trecut sau mai mult, doar o treime având contacte lunare sau mai dese (Furstenberg, Nord, Peterson, și Zill, 1983).

Alte materiale[modificare]

Referințe[modificare]

  1. 1,0 1,1 text preluat de pe situl web Youth Psihologia Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "youthpsihologia" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  2. 2,0 2,1 Robert Bauserman este profesor la Departamentul de Sănătate și Igiena Mentală din Baltimore, Maryland. Studiul tradus în limba română se poate descărca de aici. Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "BAUSERMAN" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  3. 3,0 3,1 3,2 citat preluat din “Relocation of Children After Divorce and Children’s Best Interests: New Evidence and Legal Considerations” (Mutarea copiilor după divorț și interesul superior al copilului: dovezi noi și considerații juridice) Journal of Family Psychology 2003, Vol. 17, No. 2, 206 –219, studiu care poate fi consultat aici: EN sau RO Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "RELOCATION" este definit de mai multe ori cu conținut diferit Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "RELOCATION" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  4. Titlul complet al manualulului este "Rolul și responsabilitățile personalului didactic în protecția și promovarea drepturilor copilului". Pagina cea mai relevantă este pagina 20 care poate fi descărcată de aici. Manualul integral se poate descărca de pe site-ul ANPDC.
  5. Paragrafe extrase din cartea Familia Contemporană care se poate descărca de aici
  6. Warshak, R. A. (2000). Social science and children’s best interests in relocation cases: Burgess revisited. Family Law Quarterly, 34, 83–113. Studiu citat în articolul de aici
  7. Studiul Prof. Roland Proksch Despre Avantajele Custodiei Comune (RO). Raportul complet al Doctorului Proksch către Guvernul Germaniei Federale se regăsește aici în germană și aici în traducere română-germană.
  8. citat din articolul http://www.coltuc.ro/blog/%E2%80%9Ejustitia-m-a-divortat-și-de-copil%E2%80%9C-credeti-ca-e-corect.shtml
  9. articolul complet se poate consulta aici
  10. Din păcate textul integral al articolului lipsește. Cu toate acestea o referință se regăsește în articolul publicat și care se poate descărca de aici
  11. "Why do some dads get more involved than others? Evidence from a large British cohort" - Autor Daniel Nettle. Articolul complet în limba Engleză se poate descărca de aici
  12. Familia monoparentală care se poate descărca de aici sau de aici
  13. name=RELOCATION
  14. Articolul "Experients in Living" se poate downloada de aici sau de aici
  15. Articolul complet poate fi descărcat de aici sau de aici
  16. This represents a 14-Year Prospective Study by Robert E. Emery, Mary Waldron and Katherine M. Kitzmann. Was published is from The Journal of Family Psychology, December 1999 Vol. 13, No. 4, 568-579 and is available from the Journal at http://www.apa.org aici.This is another study showing that children are significantly disadvantaged in never-married sole maternal custody or divorced sole-maternal custody than in intact families. In fact, the study does indicate that the damage of divorce is about the same level as never having the children involved with their father. Certainly, raising children outside of the influence of both parents is clearly detrimental to the child -- or "abusive" as that is called these days.
  17. Studiul este citat de psihologul Camelia Borlean] pe situl său web, prezentarea în limba engleză se poate descărca de aici în timp ce o traducere se poate descărca de aici
  18. Articolul în limba engleză se poate descărca de aici sau de aici
  19. Articolul în limba engleză se poate descărca de aici sau de aici
  20. Citat preluat din ScriTube de aici
  21. Studiu citat în documentul disponibil aici în limba engleză și [aici] în traducere - [ngo235]