Manual implementare custodie comună/Efectele psihologice ale separării părinților asupra copiilor

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Jump to navigation Jump to search

Efectele psihologice ale separării părinților asupra copiilor[modificare]

Când părinții se separă, unul dintre lucrurile care îi preocupă cel mai mult este cum vor fi afectați copiii de această separare.. Deși o treime dintre căsătorii se termină cu un divorț, sunt multe situații în care cupluri nefericite rămân împreună de dragul copiilor, astfel încât ambii părinți să fie în preajma copiilor.

Dar cum afectează separarea părinților pe copii? Este în mod inevitabil așa de distructivă precum cei mai multi oameni cred? Sunt foarte multe prejudecăți despre faptul că băieții ar suferi mai mult decât fetele, de exemplu. Dar au fost de asemenea o mulțime de studii despre efectele separării asupra copiilor, studii care contrazic multe dintre aceste mituri și care au produs o serie de rezultate interesante Un factor comun este acela că în general copiii vor experimenta un nivel ridicat de distres când apare o astfel de separare a părinților dar că în timp se vor acomoda cu această nouă situație și distrasul va scădea.

Problemele psihologice cele mai importante:[modificare]

Când apare separarea, este tipic pentru copiii să fie nefericiți și să își dorească ca părinții lor să rămână împreună. Această nefericire se poate traduce într-o stimă scăzută de sine, în probleme de comportament, și un sentiment de pierdere. Cu toate acestea dacă părinții își iau timp să comunice cu copiii și să le explice de ce a apărut separarea explicându-le că această separare nu înseamnă că dragostea lor pentru copii s-a redus în vreun fel - și de asemenea, dacă reușesc să aibă contact în continuare astfel încât copiii să nu se simtă abandonați de părintele cu care nu mai locuiesc - aceste sentimente dispar în general destul de repede. Aceasta este pe termen scurt. Pe termen lung sunt și alte efecte care pot apărea ca rezultat al unei separări sau divorț. Acestea, totuși, nu se aplică tuturor copiilor care provin din familii divorțate. Există o tendința de a avea rezultate mai slabe la învățătură care poate să aibă ca efect în viața adultă, faptul că acești copii vor avea slujbe mai puțin bine plătite. Copii din familii divorțate au în general probleme mai mari de comportament. În general, ei devin active din punct de vedere sexual mai devreme decât media, fetele pot să rămână însărcinate mai de tinere și, în proporții mai mari acești copii pot să ajungă dependenți de băutură, fumat și droguri. Acestea fiind spuse nu neapărat separarea în sine este cauza principală a celor enumerate mai sus. Un factor major în toate acestea este viața de după separarea părinților, care poate fi, de multe ori o viață cu problem financiare mari pentru copil și părintele care a primit custodia copiilor. Când ambii părinți rămân implicați în creșterea și educarea copiilor – și mai ales când nu există tensiuni între părinți – rezultatele sunt deseori unele foarte bune.

Miturile despre aceste probleme[modificare]

O idee pe-concepută este aceea că băieții nu fac față separării părinților la fel de bine ca și fetele, dar nu există vreo evidentă în studii care să arate vreo diferență între sexe în această privință. De asemenea, nu pare să conteze vârsta copiilor la momentul când apare separarea părinților, cel puțin nu din punctul de vedere al efectelor pe termen lung. De asemenea nici absența din casă a unuia dintre părinți nu are neapărat un efect advers asupra dezvoltării copiilor, conform cu unele studii recente. Toate acestea sunt simple mituri care au apărut în timp, fără a avea o bază fundamentată științific.

Efectele relocării[modificare]

Cât timp părintele necustodian rămâne în aceeași arie geografică și există un contact regulat, este posibil să se mențină o asemănare cu o familie. Dacă părintele necustodian însă se mută în afara ariei geografice respective, atunci relația această asemănare cu o familie este distrusă și poate avea efecte devastatoare pentru copil, datorită vizitelor mai puțin frecvente. Ar trebui notat, că în cazul adolescenților, oricum vizitele săptămânale devin oricum mau puțin frecvente datorită faptului că ei își dezvoltă propriul cerc de relații sociale pe care își doresc să și le mențină. Atunci când părintele custodian împreună cu copilul se mută, nivelul des stres este și mai mare, din cauze cât se poate de înțeles. Nu doar copilul își pierde unul dintre părinți cât el pierde și prietenii și cunoscuții, trebuie să se acomodeze la o nouă instituție școlară, etc. Lipsa neașteptată de stabilitate și continuitate poate să aibă un efect devastator asupra situației școlare și poate aduce probleme de comportament. Din nou, acestea nu se întâmplă întotdeauna, dar trauma relocării poate fi foarte mare decât trauma separării părinților.

Concluzii[modificare]

Separarea nu este ușoară nici pentru adulți și nici pentru copii. Dar, cu grijă, considerație și contact permanent între ambii părinți și copii rezultatul nu trebuie neapărat să fie unul rău.

[ngo5184]