Soares de Melo vs. Portugalia

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !

Navigare[modificare]

> Jurisprudență CEDO
> Jurisprudența CEDO privind minorii
> Index de Sentințe CEDO privitoare la drepturile părinților necăsătoriți


Sumar[modificare]

CEDO - Invocarea sărăciei de către autorități pentru luarea copiilor de lângă părinte, reprezintă o încălcare a articolului 8 din Convenție.

Descrierea cazului[modificare]

O altă - atât de des întâlnită - problemă socială a ajuns în atenția CEDO, prin intermediul cauzei Soares de Melo împotriva Portugaliei (cererea nr. 72850 / 14). Astfel, Curtea a decis marți că măsura plasamentului și hotărârea de adopție a copiilor unei femei care trăiește în condiții precare încalcă dispozițiile articolului 8 din Convenție (dreptul la respectarea vieții private și de familie). Vremurile moderne relevă faptul că din ce în ce mai mulți cetățeni tind să-și justifice "sărăcia" și condițiile grele de viață prin prisma neimplicării Statului în soluționarea acestor probleme. Așadar, principalul vinovat este Statul, care trebuie să se îngrijească de bunăstarea cetățenilor săi. Și cu toate acestea, nu putem să nu ne întrebăm care mai este rolul individului în realizarea propriului trai. Referitor la cauza de Melo împotriva Portugaliei, situația privește decizia autorităților portugheze ca șapte dintre copiii reclamantei să fie dați în plasament în vederea adoptării acestora, precum și aplicarea acestei decizii în ceea ce privește șase dintre ei. Decizia instituțiilor statului portugheze a fost luată ca urmare a neîndeplinirii de către reclamanta Soares de Melo, mamă a 10 copii, a obligațiilor părintești și a refuzului de a se supune sterilizării. Mai mult, tatăl copiilor nu s-a implicat deloc în creșterea minorilor, aceștia fiind nevoiți să crească în condiții de sărăcie. Reclamanta, considerând că reprezentanții Statului au săvârșit un abuz, a solicitat Curții Europene a Drepturilor Omului să constate abuzul autorităților și să dispună înapoierea copiilor.

Decizia Curții[modificare]

Curtea a constatat că, prin măsurile luate de instanțe în dispunerea măsurii plasamentului copiilor, cu scopul adoptării acestora, nu s-a realizat un echilibru just între interesele aflate în joc, având în vedere că Soares de Melo a fost decăzută din drepturile părintești și privată de orice contact cu copiii ei. Mai mult, un alt motiv care a fost luat în considerare de către Curte se referă la faptul că reclamanta nu a fost implicată efectiv în procesul de luare a deciziilor privind soarta copiilor, dar și la faptul că autoritățile i-au impus acesteia sterilizarea prin legarea trompelor uterine. Curtea a considerat că decizia plasamentului nu a fost corespunzătoare în raport cu scopul legitim urmărit sau necesar într-o societate democratică, având în vedere lipsa oricărui comportament violent, existența unor legături afective puternice și eșecul serviciilor sociale de a trata lipsurile materiale ale reclamantei ca ale unei mame nevoite să crească un număr mare de copii, aproape fără niciun ajutor. De asemenea, Curtea a considerat că autoritățile portugheze ar trebui să reconsidere situația lui Soares de Melo, cu scopul de a lua măsurile adecvate în interesul copiilor, și a decis că măsurile provizorii indicate Guvernului în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții să fie aplicabile până ce hotărârea va fi definitivă. Așadar, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, măsurile dispuse de către autoritățile portugheze au fost abuzive și, chiar dacă au avut drept scop oferirea unor condiții mai bune de viață unor copii minori, acestea trebuiau să țină cont de toate aspectele care priveau relația mamei cu copiii, nu doar condițiile precare în care trăiau.

Citate[modificare]

  • N/A

Legături externe[modificare]

Referințe[modificare]