Index de sentințe CEDO privitoare la alienarea parentală

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Jump to navigation Jump to search

<< Mergi la Jurisprudența nouă în materia încredințării minorilor | Jurisprudență privitoare la alienarea parentală | manualul despre PAS | Jurisprudență CEDO


Navigare[modificare]

> Jurisprudență CEDO
> Jurisprudența CEDO privind minorii
> Index de Sentințe CEDO privitoare la drepturile părinților necăsătoriți


Decizii privitoare la art. 8 din Convenție (dreptul la viața privată și la viața de familie)[modificare]

  • Un index impresionant se găsește aici (sunt 20 de sentinte CEDO pe tema alienării părintești, pe care le veti gasi prezentate mai jos)

HOTĂRÂREA din 4 decembrie 2018 în Cauza R.I. şi copii împotriva României Cererea nr. 57.077/16 ref [ngo5493][modificare]

Cauza Giorgioni vs. Italia (cererea nr. 43299/12)[modificare]

CAUZA Andělová vs. Cehia (petiția nr.995/06, decizia din data de 28.02.2008)[modificare]

  • "la 10 ianuarie 2004, un psiholog contactat de către solicitant a constatat că fiica lui a suferit din cauza unui sindrom grav de alienare parentală, contactele lor au fost necesare și că prezența unui terapeut nu a fost necesară. [...] La 29 decembrie 2005, instanța de judecată a desemnat un expert pentru a stabili, în termen de o lună, un raport de decizie cu privire la dreptul de acces și schimbarea celor responsabili. Obiecțiile persoanei în cauză, care a cerut să se desemneze o instituție specializată în sindromul alienării parentale; au fost respinse pe data de 23 ianuarie 2006."
  • Curtea reține că, pe o anumită durată de timp, statul şi-a încălcat obligația pozitivă privitoare la eforturile adecvate şi suficiente pe care ar fi trebuit să le depună autorităţile naționale în vederea respectării dreptului de vizită a reclamantei într-o manieră care să-i permită să resta¬bilească contactul cu fiica sa, trecerea timpului având consecințe defavo-rabile pentru reclamantă, cu atât mai mult cu cât la momentul separării nu avea decât vârsta de șapte ani şi că mijloacele folosite pentru facilitarea realizării dreptului de vizită prin participarea unui psiholog nu sunt echivalente cu exercițiul efectiv al acestui drept în consecință, Curtea a reținut încălcarea art. 8 paragraful 2 din Convenție.[1]

CAUZA Bianchi vs. Elveția (petiția nr.7548/04, decizia din data de 22.06.2006)[modificare]

"Aceasta pasivitate este responsabilă pentru distrugerea completă a relațiilor dintre copil și tatăl său, care timp de aproape doi ani și începând de la o vârstă fragedă a copilului, fenomenul de "alienare" a fost tot mai mare între cei doi, neputând fi considerat ca fiind în interesul superior al copilului. [...]"

CAUZA Bordeianu vs. Moldova (petiția nr. 49868/08, decizia din data de xx.xx.xxxx)[modificare]

"El susține că executarea hotărârii în cauză s-au dovedit a fi foarte dificilă , deoarece sistemul dezvoltat de fată și o probabilitate mare de deteriorare a stării sale psihice în cazul copilului de a lua sindromul alienării măsuri de performanță prea brutal . [ ... ] Mama spune că nu are nici o responsabilitate pentru starea de sănătate a copilului prin dezvoltarea sindromului alienării parentale , acesta din urmă fiind cauza influenței și manipularea că OG și cercul lui exercitat asupra copilului . În cele din urmă , se susține că sancțiunile aplicate la 10 . Procedurile au fost ineficiente , deoarece procedurile administrative împotriva acesteia din urmă a fost încheiată fără rezultat . [ ... ] Prin urmare, în momentul procedurii de executare , autoritățile nu mai puteau ignora faptul că fata cu alienare părintească a atins un nivel care a amenințat executarea hotărârii și soluția problemei necesitând deja o abordare complexă cu participarea experților."

CAUZA Döring vs. Germania (petiția nr. 40014/05,decizia din data de 08.07.2010)[modificare]

"Reamintind că în conformitate cu articolul 1684 § 1 din Codul civil fiecare părinte avea dreptul și obligația de a avea acces la copilul său, el a subliniat că scopul vizitei a fost de a permite prin autoritatea părintească a părintelui nerezident a urmări dezvoltarea copilului și de a menține o legătură emoțională cu el și, astfel, a preveni o alienare între copil și părintele în cauză."

CAUZA Elsholz vs. Germania (petiția nr. 25735/94, decizia din data de 13.07.2000)[modificare]

"Reclamanta consideră că aceste declarații ale copilului sunt extrem de importante, deoarece acestea indica faptul că mama copilului a stat împotriva tatălui copilului, făcându-l o victimă a sindromului alienării parentale (PAS). Ca urmare, copilul a respins orice contact cu tatăl său. În cazul în care un specialist în familie sau psihologia copilului a fost consultat la timp, el ar putea arăta că copilul a fost lipsit sau folosit de către mama sa împotriva tatălui său. De aceea, decizia celor două instanțe nu a desemnat un expert ca măsură solicitată de reclamant și a recomandat de către Biroul de Tineret, constituie o încălcare a intereselor nu numai a tatălui copilului, dar și pentru că contactul cu celălalt părinte sunt cele mai bune interese ale copilului pe termen mediu și lung."

CAUZA Fiala vs. Cehia (petiția nr.26141/03, decizia din data de 18.07.2006)[modificare]

"La 23 iunie 2003, reclamantul a declarat recurs la deciziile de 10 iunie 2003 , contestând competența și imparțialitatea judecătorului. El a susținut că judecătorul nu a putut să intervieveze experții și copii , în conformitate cu el, aceștia suferă de sindromul alienării parentale și au fost intervievați după ce au suferit aproape doi ani " teroarea " MF 02 august 2003 ; un raport în psihiatrie a fost stabilit , la cererea solicitantului , în funcție de autorul ei , copiii au suferit o formă severă a sindromului alienării parentale și singura terapie adecvată a fost acordarea custodia tatălui . [ ... ] În această privință, reclamanta a spus Guardian, că psihologul nu este specializat in sindromul alienării parentale , decizia a fost sortită eșecului . [ ... ], Reclamanta susține că în cazul în care autoritățile au acționat împotriva mamei în același fel ca și el - când a fost reținut atunci când a vrut să-și petreacă un week-end cu fiul său și condamnat pentru încălcarea obligației sale de când a fost șomer , în ciuda interdicției internaționale de închisoare pentru datorii - copiii în ziua de astăzi suferă de tulburări psihice și de sindromul alienării parentale."

CAUZA Jahnova vs. Cehia (petiția nr. 66448/01, decizia din data de 19.10.2004)[modificare]

"Reclamantul a depus recurs, finalizat 31 mai 2004, întemeiat pe faptul că gradul de dreptul de acces stabilit de instanța de judecată a contribuit la dezvoltarea la copii a sindromului alienării parentale."

Cauza Koudelka vs. Cehia (petiția nr. 1633/05 , decizia din data de 20.07.2006)[modificare]

"Astfel, din raportul de expertiză psihologică s-a reținut că mama copilului 1-a alienat pe acesta, a compromis, de asemenea, evo1uţia raporturilor sale cu sexul opus, a încurajat manifestările isterice şi egocentrice ale acestuia. [..] 63. Ar trebui să se reamintească faptul că într-un caz ca acesta, caracterul adecvat al unei măsuri este judecat de rapiditatea punerii sale în aplicare (Maire vs. Portugalia, nr 48206/99, § 74, CEDO 2003-VII.);" link sau link

CAUZA Kutzner vs. Germania (petiția nr.46544/99,decizia din data de 26.02.2002)[modificare]

"Acestea se concentrează asupra consecințelor dramatice pentru copii să fie separați de părinții lor și de sindromul de "alienare părintească" recunoscut de către comunitatea științifică internațională, a căror copii suferă. În cele din urmă, ei acuză Biroul Tineretului din Osnabrück că au plasat copiii în case separate și necunoscute și au făcut toate eforturile pentru a reduce la minim orice contact între ei și fiicele lor, fără a solicita pentru a sprijini familia de origine, așa cum este cerut de lege pentru a sprijini copiii și adolescenții (Kinder-und Jugendhilfegesetz). Ei cred că reglementarea nesatisfăcătoare a dreptului lor de acces conduce la alienare (Entfremdung) creșterea copiilor de familia lor de origine, și poate duce la daune ireparabile în relația copiilor cu părinții lor."

Cauza Koudelka vs. Cehia (petiția nr.1633/05, decizia din data de 20.07.2006)[modificare]

"Potrivit psihologului, PE a dezvoltat sindromul alienării parentale în copil, compromite dezvoltarea relațiilor sale cu sexul opus, și l-a încurajat în evenimentele sale isterice și egocentrice. [...] Aceasta a constatat, de asemenea, că era în interesul minorului, un curs de presiune mult negativă și acesta suferă de sindromul alienării parentale, să fie tratat de către un expert într-un mediu neutru. [...] De asemenea, este important de menționat că, în 1995, experții au subliniat la atitudinea negativă a mamei și faptul că programul de vizitare nu ar putea fi realizat fără o cooperare (paragraful 10 de mai sus), și rapoartele ulterioare identificate în atașament arată semnele patologice ale copilului la mama și a sindromului alienării parentale (vezi paragraful 35 de mai"

Cauza Kilic vs. Turcia (petiția nr. 16192/06, decizia nu este finală)[modificare]

CAUZA Karoussiotis vs. Portugalia (petiția nr.23205/08, decizia din data de 01.02.2011)[modificare]

"Întârzierile ce au avut loc în timpul procedurii a provocat o ruptură între mamă și copil de peste cinci ani, cu o crestere a "alienării", între cele două, în detrimentul celor mai bune interese ale copilului"

Cauza Lombardo vs. Italia (petiția nr. 25704/11, decizia din data de 29.01.2013)[modificare]

Curtea a concluzionat ca statul a încălcat, printre altele, prevederile art. 8 deoarece copilul nu a fost protejat față de mama condamnată în primă instanță pentru calomnie, defăimare, și încălcarea deciziei tribunalului: "desfășurarea procedurii în fața instanței mai degrabă scoate în evidență o serie de evaluări automate și stereotipe, cum ar fi anchete ulterioare și delegarea a funcției de control către serviciile sociale, care au fost însărcinate mult prea târziu a pune în aplicare drepturile de acces (Piazzi, citată mai sus, § 61). Autoritățile acționat astfel încât să se consolideze situația de fapt creată și anume nerespectarea deciziilor judiciare, situație care prin simpla trecere a timpului a avut consecințe negative pentru relația tatălui cu copilul."

Cauza Lafargue vs. România (petiția numărul 37284/02, decizia din data de 13.07.2006)[modificare]

Curtea a concluzionat ca statul a încălcat, printre altele, prevederile art. 8 deoarece prin faptul că nu a luat măsuri adecvate pentru a asigura respectarea dreptului tatălui de a menține legături personale cu minorul pentru o perioadă de șase ani de zile: "După un raport fără dată, furnizat de către Guvern și stabilit de către psihologii care au participat la întâlnirile reclamantului cu copilul său, acesta din urmă manifesta o oarecare reticență față de tatăl lui la începutul întâlnirilor, dar de fiecare dată, cu ajutorul jocurilor, relațiile s-au îmbunătățit. Totuși, copilul refuza să petreacă o săptămână întreagă cu tatăl său. După un alt raport stabilit de aceeași psihologi și depus de către reclamant, atitudinea de reticență a copilului era rezultatul influenței mamei care, în mod indirect, îi precizase la început că îi este interzis să se bucure de prezența tatălui său. [...] Este oportun să se amintească faptul că într-un astfel de caz caracterul adecvat unei măsuri se judecă în funcție de rapiditatea cu care este pusă în practică. În realitate procedurile care se referă la autoritatea paternală și la dreptul de vizită, inclusiv la executarea deciziei date problemei lor, cer un tratament urgent, pentru că trecerea timpului poate să aibă consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copil și tatăl care nu locuiește cu el."

Cauza Mincheva vs. Bulgaria (petiția nr. 21558/03, decizia din data de 02.09.2010)[modificare]

Curtea a concluzionat ca statul a încălcat, printre altele, prevederile art. 8 deoarece nu a protejat părintele privitor la fenomenul alienării parentale: "Curtea consideră de asemenea că atunci când nu există o practica unitară, autoritățile naționale, prin conduita lor, să aibă în vedere un proces de alienare parentală în detrimentul aplicatului, prin care a ignorat dreptul ei de a respecta dreptul la familie care este garantat( Art. 8.)"

CAUZA Mezl vs. Cehia (petiția nr. 27726/03)[modificare]

"La 11 noiembrie 2002, instanța de judecată a efectuat o expertiză psihiatrică pentru a pregăti un raport asupra minorului și de a evalua dacă (și, dacă da, de ce?) a suferit de sindromul alienării parentale și în cazul în care părinții lui au avut probleme psihice. [...] Astfel, decizia instanței de acordare a drepturilor de vizitare a devenit doar o hârtie fără valoare, și el a fost în imposibilitatea de a observa cu disperare cum fiica lui a fost "devastată" de către mama sa și a dezvoltat sindromul de alienare parentală."

CAUZA Piazzi vs. Italia (petiția nr. 36168/09, decizia din data de 02.02.2011)[modificare]

"În decembrie 2003, psihologul a depus raportul său, care a evidențiat incapacitatea părinților de a exercita "toate îndatoririle de părinte." Mai multe tentative ale mamei de a întoarce copilul împotriva tatălui său, în acest caz, s-ar putea ajunge la un sindrom de alienare parentală. [...] În plus, mama încearcă să atragă copilul împotriva tatălui său, în acest caz, ar putea duce la un sindrom de alienare parentală."

CAUZA Pedovič vs. Cehia (petiția nr. 27145/03, decizia din data de 18.07.2006)[modificare]

"25 martie și 05 aprilie 2002, reclamantul a solicitat executarea judiciară a drepturilor sale de vizitare, argumentând că întâlnirile programate pentru lunile februarie și martie nu au fost aplicate și că copilul suferea de sindromul de înstrăinare parentală. [...] El, spune apoi că nu are încredere în expertul numit, și anume că nu ar fi suficient de calificat, au o atitudine anti-paternă și în plus exclude sindromul alienării parentale."

CAUZA Patera vs. Cehia (petiția nr. 25326/03 , decizia din data de 26.04.2007)[modificare]

"Comportamentul prea protector al mamei și tendința copilăroasă a minorului potrivit expertului au fost dăunătoare pentru interesele sale , el a recunoscut , de asemenea, că încercările mamei pentru a atrage copilul împotriva tatălui său au avut ca rezultat , în acest caz sindromul alienării parentale . [ ... ] Potrivit unui raport de expertiză elaborat de Psihiatrie 15 august 2004 prin cererea solicitantului , minorul a suferit de un sindrom grav de alienare parentală , care rezultă din programarea făcută de mamă și refuzul minorului de a interacționa cu reclamantul, fiind necesar să -l elimine , cel puțin temporar din mediul educațional actual . [ ... ] Judecătorul a considerat de asemenea că , în evaluarea ponderii să se acorde opinia minorului , a fost dacă nu s-a datorat manipulării mamei și , prin urmare,a sindromului alienării părintești . [ ... ] Rezultatul acestei atitudini a autorităților este de așa natură că solicitantul nu-și poate vedea fiul nici pentru câteva secunde la fiecare două săptămâni , în loc de a merge cu el la un sfârșit de săptămână două . Consecințele sunt , în opinia reclamantului , o alienare fatală între el și fiul său , o casă maternă neuroatrofizatoare și dezvoltarea sindromului alienării parentale , confirmat de raportul din 15 august 2004 ( a se vedea paragraful 65 de mai jos de mai sus ) , precum și daune ireparabile la viața de familie. [ ... ] În opinia Curții , o restaurare a relațiilor dintre părți nu pot avea acum loc fără cooperarea tuturor celor implicați , asistată de experți în domeniu , mai ales ca fiul reclamantului suferă , potrivit acestuia , sindromul alienării parentale ."

Cauza R.R. vs. România (petiția numărul 1188/05 , decizia din data de 04.10.2010[modificare]

"Prin decizia din 09.08.2006 [2], Judecătoria Brașov a admis acțiunea și a dispus interzicerea părăsirii țării de către D.J. împreună cu copilul. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că fosta soție a reclamantului a părăsit țara împreună cu copilul de două ori, în absența unei vize turistice, pentru perioade lungi de timp. Procedând astfel, D.J. a acceptat riscul ca relațiile dintre fiica sa și tatăl acesteia să sufere modificări ireversibile, inclusiv alienarea parentală [...] În plus, fosta sa soție i-a limitat relațiile personale cu copilul, opunându-se, printre altele, exercitării dreptului său de vizitare stabilit prin decizia din 12 iulie 2001 a Curții de Apel Cluj, a împiedicat exercitarea dreptului său de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională, nu s-a preocupat de stabilitatea procesului de dezvoltare și educare a copilului și a luat măsuri contrare stabilității psihice și desfășurării relațiilor personale cu tatăl său prin îndoctrinare și alienare parentală.

CAUZA Sommerfeld vs. Germania (petiția nr. 31871/96, decizia din data de 08.07.2003)[modificare]

"Dar s-ar fi părut esențial pentru a obține o evaluare psihologică recentă, în scopul de a avea informații corecte și complete cu privire la relația dintre copil și reclamant, care spune: părintele solicită vizita în scopul determinat de adevăratele dorințe ale copilului care să-și găsească astfel un echilibru, astfel de cerință procedurală este întărită de cercetările recente ale sindromului alienării parentale (PAS), descris de Richard A. Gardner în Jurnalul American de Psihologie Legală (2001, p.. 61-106), sub titlul "în cazul în care instanțele recomanda copiilor afectați de PAS de a vizita și respectiv de a locui împreună cu părintele înstrăinat. Un studiu de follow-up."

CAUZA Kříž vs. Cehia (petiția nr.26634/03, decizia din data de 09.01.2007)[modificare]

"Reclamantul a pretins, în special, să aibe măcar un contact scris, dar instanțele s-au pronunțat la o interdicție de contact și a mai subliniat că împiedicându-l să-și vadă pe fiul său timp de zece ani, mama a dezvoltat în copil sindromul alienării parentale."

CAUZA Volesky vs. Cehia (petiția nr. 63627/00, decizia din data de 29.06.2004)[modificare]

"De asemenea, reclamantul susține că rapoartele de expertiză utilizate în acest caz, de către instanțele de judecată nu au fost stabilite în mod obiectiv și calificat, mai ales că experții nu au reușit să găsească sindromul alienării parentale, în această privință, reclamanta este convinsă că JV l-a programat pe fiul lor s-o urască."

Cauza Zavrel vs. Cehia (petiția nr: 14044/05, decizia din data de 18.04.2007)[modificare]

"36… În plus, trebuie amintit că art. 8 din Convenție impune statelor contractante obligația pozitivã de a lua măsuri adecvate pentru a reuni pãrintele aflat ĩn dificultate cu copilul sãu (a se vedea, de exemplu, cauzele Zenide Ignaccolo vs. România, nr 31679/96, § 94, CEDO 2000-I; Mihailova vs. Bulgaria, nr 35978/02, § 80, 12 ianuarie 2006).”" [..] Pasivitatea statului prin autorităţile sale, in pofida existenţei arsenalului juridic prevăzut de dreptul intern, suficient pentru a-i permite obligațiilor pozitive care-i revin potrivit art. 8 din Convenție, răspunderea pentru nerespectarea dreptului de vizită al încălcând astfel dreptul la respectul vieții familiale garantat de art. 8 din Convenție. În consecință, nerealizarea dreptului de vizită al reclamantului care nu şi-a putut vedea copilul pe o durată de trei ani este imputabilă toleranței de facto a tribunalelor la opoziția constantă a mamei (la punerea în executare a programelor de legături personale) și absenței unor măsuri eficiente care să ducă la instalarea contactelor efective, situaţie față de care autorităţile naționale nu au făcut proba diligenței ce se impunea in speță. Astfel, potrivit raportului de expertiză psihologică din 25 martie 20o4, sindromul de alienare parentală nu era foarte dezvoltat la copil la a cea epocă şi întâlnirile cu reclamantul se derulau la cabinetul expertului fără probleme. Dacă ar fi fost luate rapid măsuri adecvate nu ar fi fost dificil pentru copil să se re-obișnuiască cu vizitele tatălui său, lucru constatat 28 de luni mai târziu şi de către tribunalul regional. Curtea a reținut că la ultima întâlnire a tatălui cu copilul, acesta deja se afla de un anume timp sub influenta exclusivă a mamei sale într-un mediu ostil reclamantului. Mai mult, Curtea a reținut că, dată fiind opinia experților cu privire la manipularea copiilor de către mamă şi la capacitățile educative limitate ale acesteia, se pune problema de a ști dacă tribunalele au fost inspirate în demersurile lor în stabilirea interesului minorului. [3]

Note[modificare]

  1. C.E.D.O., cauza Andeiova vs. Republica Cehă, Hotărârea din 28 februarie 2008
  2. Extrasele relevante cu privire la PAS, din această decizie istorică pentru Justiția Română pot fi consultate aici în timp ce textul integral al sentinței poate fi consultat aici. De notat că toate sublinierile precum și caracterele italice sau îngroșate aparțin judecătoarei și grefeierului care s-a ocupat de redactarea sentinței
  3. Cauza Zavrel vs. Republica Cehă, Hotărârea din 18 ianuarie 2007