LaTeX (carte)/Elemente de bază

Clase de documente

Prima informație de care LaTeX are nevoie când procesează un fișier de intrare este tipul de document pe care autorul vrea să-l creeze. Acesta se specifică cu comanda \documentclass:

\documentclass[opțiuni]{clasă}

Aici clasa specifică tipul de document ce va fi creat. Distribuția LaTeX oferă clase adiționale pentru alte tipuri de documente, inclusiv scrisori și slide-uri. Parametrul pentru opțiuni personalizează comportamentul clasei de documente. Opțiunile trebuiesc separate prin virgulă.

Exemplu: un fișier de intrare pentru un document LaTeX ar putea începe cu linia

\documentclass[11pt,twoside,a4paper]{article}

care instruiește sistemul LaTeX să formateze documentul ca pe un articol cu un font de bază de 11 puncte și să producă un layout potrivit pentru tipărirea dublă față (double sided) pe o foaie A4.

Iată câteva clase de documente ce pot fi folosite în LaTeX:

Clase de documente

article	pentru articole în jurnale științifice, prezentări, scurte rapoarte, documentație pentru programe, invitații, ...
proc	o clasă pentru proceduri bazate pe clasa articol.
minimal	este cât de mică posibil. Nu face decât să seteze dimensiunea paginii și un font de bază. Se folosește în principal pentru depanare (debugging).
report	pentru rapoarte mai lungi ce conțin mai multe capitole, cărți mai mici, teze, ...
book	pentru cărți
slides	for slide-uri. Clasa folosește litere mari sans serif.
memoir	pentru a schimba în mod semnificativ documentul de ieșire. Se bazează pe clasa book, însă puteți crea orice tip de document cu ea [1]
letter	pentru scrisori.
beamer	pentru prezentări (vezi LaTeX/Prezentare).

Opțiunile cele mai întâlnite pentru clasele standard de documente sunt prezentate în tabelul următor:

Opțiuni ale claselor de documente

10pt, 11pt, 12pt	Setează dimensiunea fontului de bază pentru document. Dacă nu se specifică nicio opțiune, valoarea implicită este 10pt.
a4paper, letterpaper,...	Definește mărimea hârtiei. Valoarea implicită este letterpaper; Totuși, multe distribuții europene de TeX sunt presetate pentru A4, nu Letter, iar acest lucru se aplică și tuturor distribuțiilor LaTeX. Însă, în afară de asta, puteți specifica și a5paper, b5paper, executivepaper, legalpaper.
fleqn	Afișează formulele matematice aliniate la stânga și nu centrat.
leqno	Numerotarea formulelor se afișează în partea stângă și nu la dreapta.
titlepage, notitlepage	Specifică dacă după titlul documentului trebuie să înceapă sau nu o pagină nouă. Clasa articol (article) nu începe o pagină nouă în mod implicit, în vreme ce raport (report) și carte (book) încep o pagină nouă.
onecolumn, twocolumn	Instruiește sistemul LaTeX să formateze documentul într-o coloană sau două coloane.
twoside, oneside	Specifică dacă documentul generat va fi cu față simplă sau cu față dublă. Clasele article și report generează output cu față simplă, iar clasa book cu față dublă implicit. Notați că această opțiune privește numai stilul documentului. Opțiunea twoside nu spune imprimantei că trebuie să tipărească cu față dublă un document.
landscape	Schimbă așezarea în pagină a documentului pentru tipărire în modul landscape.
openright, openany	Face capitolele să înceapă la pagini impare, respectiv la pagina următoare. Această opțiune nu merge cu clasa article, care nu are capitole. Clasa report pornește implicit capitolele pe următoarea pagină disponibilă, iar clasa book implicit la paginile impare.
draft	Determină sistemul LaTeX să indice problemele legate de împărțirea în silabe și alinierea stânga-dreapta (justify) cu un pătrat mic în marginea din dreapta a liniei respective, astfel încât acestea să poată fi localizate rapid de utilizator. De asemenea suprimă includerea imaginilor, prezentând numai un cadru în locul acestora.

Spre exemplu, dacă vreți ca un raport să fie generat cu 12pt pe o pagină A4, însă să fie tipărit cu față simplă în modul draft, veți folosi:

\documentclass[12pt,a4paper,oneside,draft]{report}

Utilizarea de pachete

Pe măsură ce scrieți documentul, veți constata probabil că sunt unele probleme mai complicate pe care LaTeX-ul de bază nu le poate rezolva. Dacă vreți să includeți imagini, text colorat sau cod sursă dintr-un alt fișier, trebuie să augmentați facilitățile oferite de LaTeX. Astfel de îmbunătățiri se accesează prin intermediul unor pachete. Pachetele sunt activate cu comanda

\usepackage[opțiuni]{pachet}

unde pachet este numele pachetului, iar opțiuni este o listă de cuvinte cheie ce activează facilități speciale ale pachetului. Unele pachete fac parte din distribuția de bază LaTeX. Altele sunt oferite separat.

Distribuțiile TeX moderne au un mare număr de pachete pre-instalate. Dacă lucrați pe un sistem Unix, folosiți comanda texdoc pentru a accesa documentația legată de pachete. Pentru mai multe informații, vezi capitolul Pachete.

Tipuri de fișiere întâlnite

Când lucrați cu LaTeX, vă veți trezi în mijlocul unui labirint de fișiere cu diverse extensii și probabil fără nici un indiciu. Lista următoare explică tipurile cele mai întâlnite de astfel de fișiere:

Extensii de fișiere frecvent întâlnite în LaTeX

.aux	Un tip de fișier ce transportă informații de la un compilator la următorul. Între altele, fișierul cu extensia .aux se folosește la stocarea informațiilor asociate cu referințele.
.bbl	Fișier de tip bibliografic generat de BiBTeX și folosit de LaTeX
.bib	Fișier tip bază de date bibliografică
.blg	Fișier jurnal (log) de tip BiBTeX.
.bst	Fișier pentru stiluri tip BiBTeX.
.cls	Fișierele de tipul clasă definesc felul în care va arăta documentul. Acestea sunt selectate cu comanda \documentclass.
.dtx	Fișiere TeX cu documentație . Acesta este principalul format de distribuție pentru fișierele de stiluri LaTeX. Dacă procesați un fișier .dtx, obțineți cod macro documentat din pachetul LaTeX conținut în fișierul .dtx.
.ins	Programul de instalare pentru fișierele conținute în fișierul corespunzător .dtx. Dacă descărcați un pachet LaTeX din rețea, în mod normal veți obține un fișier .dtx și un fișier .ins. Rulați comanda de compilare LaTeX având ca argument fișierul .ins pentru a dezarhiva fișierul .dtx.
.fd	Fișier de descriere a fontului ce transmite sistemului LaTeX informații despre fonturile noi.
.dvi	Fișier independent de dispozitiv (Device Independent). Acesta este rezultul principal obținut de LaTeX în urma compilării cu comanda latex. Puteți vedea conținutul acestuia cu un program de previzualizare pentru DVI sau puteți să-l listați cu comanda dvips sau folosind o aplicație similară.
.pdf	Format portabil de document (Portable Document Format). Acesta este rezultul principal obținut de LaTeX în urma compilării cu comanda pdflatex. Puteți vedea sau lista conținutul acestuia cu orice program de vizualizare pentru PDF.
.log	Oferă detalii amănunțite despre ce s-a întâmplat în timpul ultimei compilări.
.toc	Păstrează toate antetele de secțiuni. Este citit la următoarea compilare și este folosit la producerea cuprinsului.
.lof	La fel ca .toc, însă pentru lista de figuri.
.lot	La fel, dar pentru lista de tabele.
.idx	Dacă documentul conține un index, LaTeX păstrează toate cuvintele din index în acest fișier. Procesați acest fișier cu comanda makeindex.
.ind	Fișierul .idx procesat, gata de a fi inclus în document la următoarea compilare.
.ilg	Fișier jurnal ce descrie efectele comenzii makeindex.
.sty	Pachet macro LaTeX. Acesta este un fișier pe care îl puteți încărca în documentul LaTeX cu ajutorul comenzii \usepackage.
.tex	Fișier de intrare LaTeX sau TeX. Poate fi compilat cu comanda latex.

Proiecte mari

Când lucrați la documente mari, poate veți dori să le împărțiți în mai multe fișiere mai mici. LaTeX are 3 comenzi pentru a insera un fișier în altul la construirea documentului final.

Cea mai simplă este comanda \input:

\input{numefișier}

\input inserează conținutul altui fișier, denumit numefișier.tex; observați că extensia .tex lipsește. \input este doar o metodă simplă, automată de copiere a codului sursă din numefișier.tex.

Cealaltă comandă principală de incluziune este \include:

\include{numefișier}

Comanda \include este diferită de \input prin aceea că la documentul final se adaugă rezultatul compilării în locul comenzilor din fișierele incluse. De aceea, la fiecare comandă \include, se creează o nouă pagină, care o face potrivită pentru entități mai mari, cum sunt capitolele dintr-o carte.

Documentele foarte mari (care includ de obicei multe fișiere) necesită foarte mult timp pentru compilare și cei mai mulți utilizatori găsesc convenabil să-și testeze ultimele schimbări incluzând numai fișierele la care au lucrat. Un mod de a realiza acest lucru este comentarea liniilor ce conțin comanda \include din ierarhia de incluziuni:

% \include{numefișier1} \include{numefișier2} \include{numefișier3} % \include{numefișier4}

În cazul de față, utilizatorul vrea să includă numai numefișier2.tex și numefișier3.tex. Dacă ierarhia de incluziuni este complexă, comentarea comenzilor poate favoriza apariția unor erori: numeroaterea paginilor se va schimba, și orice referințe interne nu vor mai funcționa. O alternativă mai bună ar fi păstrarea comenzilor de incluziune și folosirea în preambul a comenzii \includeonly:

\includeonly{numefișier2,numefișier3}

În felul acesta, vor fi executate numai comenzile \include pentru fișierele specificate, iar incluziunea va fi gestionată în document într-un singur loc. Notați faptul că nu trebuie să existe spații între numele de fișiere și virgule.

Alegerea unor nume potrivite de fișiere

Nu folosiți niciodată, cu niciun prilej, nume de directoare (foldere) sau de fișiere ce conțin spații. Deși sistemul de operare pe care-l folosiți probabil că le suportă, unele nu o fac, iar acest lucru nu poate crea decât probleme cu TeX. Dați nume de fișiere cât de scurte sau de lungi vreți, dar evitați cu strictețe spațiile. Folosiți numai litere mici și fără accente (a-z), cifre 0-9, cratimă (-) și punct (.), (similar convențiilor pentru o denumire de resursă Web, URL): acest lucru vă va permite să faceți referire mai ușor la fișierele TeX de pe Web și vă va face fișierele mai portabile. Unele sisteme de operare nu fac distincție între literele mari și mici, altele da. De aceea este mai bine să nu le amestecați.

Munca în echipă

Vezi capitolul Realizarea în colaborare de documente LaTeX.