Manual alienare părintească/Recunoașterea alienării de către Justiție

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Jump to navigation Jump to search
Nimeni nu poate să pretindă nici unui părinte să se împace cu ideea de a nu-și vedea copilul, de a renunța la el, de a da 'cancel' pe 'istoria' de până atunci petrecută împreună sau să împrumute un mod străin de a privi lucrurile.

— Psiholog dr. Mihaela Săhlean

Jurisprudență din România[modificare]

O serie de hotărâri judecătorești ael instațelor civile identifică fenomenul alienării părintești. În penal există nenumărate condamnări[1] în baza art. 379 cod penal. Merită consultată în acest sens culegerea de jurisprudență editată de către ARPCC. Există de asemenea o practică unitară a instanțelor din România de returnare a minorilor răpiți internațional din alte țări și aflați pe teritoriul României[2]. O dezvoltare interesantă este reprezentată de implicarea Institului de Medicină Medico-Legală din România în a redacta expertize cu caracter medico-legal care recunosc alienara părintească. Se poate vedea în acest sens Raportul de expertiză nr. IML A1/223/2016. Pentru mai multe detalii referitoare la Recunoașterea alienării de către justiția română puteți consulta Culegerea de jurisprudență editată de ARPCC, disponibilă aici

Jurisprudență românească[modificare]

Fenomenul alienării părintești a fost acceptat și de către jurisprudența din România și Uniunea europeană. Se poate consulta un opis cu aceste decizii aici. Alte hotărâri judecătorești relevante pot fi consultate aici:

O serie de citate relvante sunt disponibile în secțiunea Exemple jurisprudențiale din România a acestui manual.

Jurisprudență din alte țări[modificare]

Există cazuri de recunoaștere a alienării în țări ca Mexic, Brazilia[3], SUA[4] Franța[5], Canada[6], SUA[7] unde instanțele au decis inversarea rolului de părinte custodian și respectiv părinte necustodian, bazat pe această recunoaștere[8], precum și cazuri izolate în alte state. Există procese documentate[9], cu precedente stabilite, dar chiar și în aceste state nu există încă o viziune și o atitudine globală în ceea ce privește recunoașterea PAS și modalitățile prin care sistemul judiciar poate interveni.

Jurisprudență internațională[modificare]

La nivel internațional alienarea părintească este recunoscută prin Decizii CEDO acordate care condamnă diferite state europene pentru lipsa de protecție a legturilor personale ale copilului cu părintele natural dar și de nenumărate decizii de returnare de minori răpiți internaținal. De observat că dacă pentru minorii răpiți internațional există o legislație destul de bine pusă la punct (Convenția de la Haga din 1980) pentru minorii răpiți național există puține prevederi legale:

  • Index de sentințe CEDO privitoare la alienarea parentală aici
  • Sentințe de răpire internațională de minori

Referințe[modificare]

  1. A se vedea Culegerea de jurisprudență disponibilă aici
  2. A se vedea Culegerea de jurisprudență disponibilă aici
  3. În Brazilia există și o lege dedicată alienării părintești
  4. Un document deosebit de interesant (tradus în limba română) este reprezentat de indexul de și citări legale ale fenomenului de alienare părintească, preluat de pe situl Dr. Warshak. Documentul original este disponibil în limba engleză și ca traducere în limba română.
  5. a se vedea decizia Curții de Casație din Franța
  6. (bibliografie, referința N)
  7. (bibliografie, referința O)
  8. (bibliografie, referința P)
  9. (bibliografie, referința Q)