Manual implementare custodie unică/Cuvânt înainte

De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Sari la navigare Sari la căutare

Mulțumiri[modificare]

Dorim să mulțumim tuturor celor care vor citi aceste pagini dacă vor încerca să ajute la dezvoltarea acestui proiect. Fiecare din dvs. puteți contribui prin idei pe care să le transmiteți echipei de proiect, prin introducerea directă a unor paragrafe în domeniile în care dvs. sunteți experți, dar și prin popularizarea acestei inițiative în rândurile celor care pot să beneficieze de ea, fie ei părinți sau specialiști în domeniu. Ne dorim ca tot mai mulți tineri psihologi și judecători să folosească informațiile și recomandările din acest manual în munca lor de zi cu zi, spre beneficiul final al copiilor noștri. (Vezi și scrisoarea deschisă către organizațiile care se ocupă de protecția copiilor din România)

Despre acest manual[modificare]

Acest manual se dorește a fi realizat cu sprijinul profesioniștilor din domeniu (juriști, psihologi, specialiști în îngrijirea copiilor), profesioniști care vor fi cooptați în cadrul proiectului nostru. Dacă doriți să contribuiți vă rugăm contactați în prealabil pe inițiatorul proiectului la adresa custodie.minori@gmail.com pentru a vă înregistra și a putea să lucrăm coordonat la acest proiect. Îi invităm pe toți cei interesați într-o colaborare care are ca scop crearea unui “manual de implementare al custodiei unice”. Rolul manualului ar fi de obține un consens la nivelul societății cu privire la care ar fi un program de legături personale între copil și părintele căruia nu i-a fost încredințată custodia copilului (părintele necustodian), program care să permită menținerea efectivă a acestor legături personale, stimularea părintelui respectiv de a se implica activ în viața copilului său și, în acest mod, obținerea dezideratului ca, în ciuda unei despărțiri a soților, copilul să poată să crească având "aproape" pe ambii săi părinți. Sperăm ca în timp consensul pe care sperăm să îl realizăm în cadrul societății civile să se reflecte pozitiv în modul în care instanțele de judecată stabilesc programele de legături personal în cazul divorțurilor cu copii și astfel, în timp, să modificăm practica din instanțelor românești relativ la dimensionarea programelor de legături personale.

De ce este nevoie de un astfel de manual[modificare]

În România ca de altfel și în multe alte țări, în urma divorțului sau separării părinților cu preponderență [1] copiii sunt încredințați mamelor, tații având în general dreptul la un program de legături personale care, de cele mai multe ori, nu este suficient pentru a păstra efectiv aceste legături. Există o mare inconsistență în practica judecătorească în modul în care aceste programe de legături personale sunt încuviințate de către judecători. În multe cazuri (mai ales când este vorba de părinți care nu se înțeleg și care doresc să "plătească polițe" unul celuilalt) programele neclare și inconsistente alienează atât pe copii cât și pe părinții cărora nu li s-a acordat custodia copiilor. De asemenea aspectele privind legăturile personale ale copiilor cu familia extinsă din partea părintelui necustodian nu sunt clar definite. Ca rezultat, în foarte multe din cazuri părinții necustodieni sunt descurajați de a putea menține legăturile personale de calitate cu copiii lor, asta deși în cazul majorității lor, până la finalizarea divorțului au fost părinți care s-au implicat activ în viața copiilor lor. Conform cu statisticile pe care asociația noastră le-a strâns, mai mult de 3 copii din 4 ajung să nu mai aibă decât legături personale simbolice cu părinții necustodieni, ceea ce dăunează dezvoltării lor emoționale.

Obiectivul acestui manual[modificare]

Manualul este propus spre dezbatere către opinia publică din România. Contăm pe feedback din partea specialiștilor mai sus amintiți pentru a îmbunătăți manualul și pentru ca acesta să devină un instrument cu autoritate util judecătorilor care se ocupă de stabilirea "programelor de vizitare" pentru minori dar și părinților.

Astfel sperăm ca judecătorii să dea decizii mai apropiate de nevoile beneficiarilor actului de justiție (copiii și părinții care trec printr-un divorț), decizii care să fie mai puțin contestate de către părinți, reducându-se astfel numărul apelurilor și al recursurilor formulate în cauzele cu minori.

Se speră de asemenea ca, prin popularizarea acestui manual în rândul părinților aflați în divorț să se reducă neclaritățile cu privire la formulările date de către judecători reducând astfel neînțelegerile dintre părinți cu privire la care este un program de legături personale considerat "normal".

Acest manual nu tratează în mod voit algoritmul prin care se încredințează minorii unuia sau altuia dintre părinți, deoarece considerăm că acest lucru ar putea naște foarte multe "pasiuni" și astfel s-ar periclita obiectivul nostru de a putea crea și a putea astfel oferi celor interesați, cât mai repede, un instrument care să protejeze pe copii

Calendar și domiciliu[modificare]

Formulările actuale ale instanțelor nu sunt clare și astfel se dă posibilitatea părintelui custodian (dacă acesta este de rea-credință) să abuzeze de poziția dominantă în interpretarea hotărârii instanței. De aceea manualul propune un Calendar la care judecătorii să poată să face referire în sentințele lor.

Acest calendar va ajuta și la care părinții aflați în conflict, pentru ca să poată rezolva eventualele neînțelegeri fără a mai trebui să apeleze la calea judecătorească, mult mai costisitoare emoțional, financiar, spre beneficiul copiilor.

Considerăm că este de asemenea foarte important ca instanța să fie mai explicită cu privire la locuința copilului după divorț/ pentru a evita abuzurile ce pot fi apărea prin ne-găsirea copilului la locul de unde, conform hotărârii judecătorești, părintele necustodian trebuie să preia copilul în vederea punerii în aplicare a programelor de legături personale cu copilul.

Recomandări principale propuse de acest manual[modificare]

Pe parcursul manualului vom arăta care este durata recomandată a programului de legături personale dintre părintele necustodian și copiii în timpul săptămânii respectiv la sfârșit de săptămână (în weekend) introducând noțiunea de weekend prelungit care să clarifice modul de tratare a acelor situații în care sfârșitul de săptămână se poate extinde în mod natural, spre beneficiul minorilor, prin includerea eventualelor zile nelucrătoare de vineri sau joi. Vom propune de asemenea recomandări pentru structurarea unui program de legături personale în timpul diferitelor vacanțe cu accent pentru lărgirea timpului petrecut de copiii cu părintele necustodian (sau nerezident) la jumătate din toate vacanțele copiilor pentru familiile în care părintele necustodian locuiește în aceeași localitate cu minorul dar chiar mergând la 75% din timp pentru cazurile în care părintele necustodian nu poate interacționa cu minorul în perioada școlară.

Alte recomandări propuse de manualul de implementare a custodiei unice[modificare]

În aceste capitol vom prezenta propuneri de rezolvare a altor elemente care țin de buna implementare a programelor de legături personale. Astfel manualul încearcă să explice raționamentul legal și psihologic și chiar să propună modele de frazare pe care judecătorii să poată să le includă în dispozitivul sentințelor pe care le emit, frazări care, sperăm noi, vor fi de natură să clarifice mai bine programele de vizitare și modul în care acestea pot și trebuiesc implementate. Astfel vom aborda următoarele teme: transferul și returnarea copiilor cu ocazia punerii în aplicare a programului de legături personale, organizarea zilelor de naștere ale minorilor, timpul exclusiv al fiecărui părinte împreună cu minorii, tratarea absențelor părintelui custodian de de la locuința copilului, accesul la unitatea de învățământ, scoaterea minorului din țară sau relocarea minorului în altă localitate. De asemenea manualul va trata modul în care se iau deciziile importante cu privire la minor, legăturile personale cu familia extinsă precum și alte posibile situații excepționale generate de distanța mare dintre localitățile de domiciliu ale celor doi părinți.

Referințe[modificare]

  1. conform studiului Asociației TATA, în peste 95% din cazuri justiția română încredințează copiii către mame, tații primind custodia copiilor doar în rare ocazii, în condițiile în care mama nu este de găsit ori refuză această custodie

Bibliografie[modificare]

  • Legea 272 se poate descărca de Legea 272/2004 se poate consulta aici sau aici
  • Convenția din 17/07/2006 asupra relațiilor personale care privesc copiii*) Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 257 din 17/04/2007. Actul a intrat în vigoare la data de 17 aprilie 2007 și se poate descărca de aici sau de aici