Numerele complexe au fost introduse ca răspuns la necesitatea rezolvării ecuațiilor de gradul al doilea care nu au soluții în mulțimea numerelor reale .
Soluțiile ecuației de gradul al doilea:
a
x
2
+
b
x
+
c
=
0
,
{\displaystyle ax^{2}+bx+c=0,}
unde
a
,
b
,
c
∈
R
,
a
≠
0
,
{\displaystyle a,b,c\in \mathbb {R} ,\;a\neq 0,}
sunt date de:
x
1
,
2
=
−
b
±
Δ
2
a
,
{\displaystyle x_{1,2}={\frac {-b\pm {\sqrt {\Delta }}}{2a}},}
unde
Δ
=
b
2
−
4
a
c
{\displaystyle \Delta ={\sqrt {b^{2}-4ac}}}
este discriminantul ecuației.
Dacă
Δ
<
0
,
{\displaystyle \Delta <0,}
atunci ecuația nu admite soluții reale.
Se definește unitatea imaginară i cu proprietatea:
i
2
=
−
1.
{\displaystyle i^{2}=-1.}
Mulțimea numerelor complexe
C
{\displaystyle \mathbb {C} }
este formată din numerele de forma
z
=
α
+
i
β
,
{\displaystyle z=\alpha +i\beta ,}
unde
α
,
β
∈
R
.
{\displaystyle \alpha ,\beta \in \mathbb {R} .}
Numărul real
α
{\displaystyle \alpha }
se numește partea reală a numărului complex
z
,
{\displaystyle z,}
iar
β
{\displaystyle \beta }
partea imaginară. Se notează:
R
e
{
z
}
=
α
,
I
m
{
z
}
=
β
.
{\displaystyle Re\{z\}=\alpha ,\;Im\{z\}=\beta .}
Prin introducerea numerelor complexe, ecuația de gradul al doilea admite soluții și pentru
Δ
<
0
:
{\displaystyle \Delta <0:}
x
1
,
2
=
−
b
±
i
−
Δ
2
a
{\displaystyle x_{1,2}={\frac {-b\pm i{\sqrt {-\Delta }}}{2a}}}
Un număr complex poate fi scris:
z
=
x
+
i
y
,
{\displaystyle z=x+iy,}
unde
x
=
R
e
{
z
}
,
y
=
I
m
{
z
}
∈
R
.
{\displaystyle x=Re\{z\},y=Im\{z\}\in \mathbb {R} .}
Două numere complexe
z
1
=
x
1
+
i
y
1
,
z
2
=
x
2
+
i
y
2
{\displaystyle z_{1}=x_{1}+iy_{1},\;z_{2}=x_{2}+iy_{2}}
sunt egale dacă și numai dacă părțile reale și respectiv imaginare ale acestora sunt egale:
z
1
=
z
2
⇔
x
1
=
x
2
{\displaystyle z_{1}=z_{2}\;\Leftrightarrow \;x_{1}=x_{2}}
și
y
1
=
y
2
.
{\displaystyle y_{1}=y_{2}.}
Adunarea și scăderea numerelor complexe
z
1
=
x
1
+
i
y
1
,
z
2
=
x
2
+
i
y
2
{\displaystyle z_{1}=x_{1}+iy_{1},\;z_{2}=x_{2}+iy_{2}}
se definește astfel:
z
1
+
z
2
=
(
x
1
+
x
2
)
+
i
(
y
1
+
y
2
)
{\displaystyle z_{1}+z_{2}=(x_{1}+x_{2})+i(y_{1}+y_{2})}
z
1
−
z
2
=
(
x
1
−
x
2
)
+
i
(
y
1
−
y
2
)
{\displaystyle z_{1}-z_{2}=(x_{1}-x_{2})+i(y_{1}-y_{2})}
Înmulțirea numerelor complexe
z
1
=
x
1
+
i
y
1
,
z
2
=
x
2
+
i
y
2
{\displaystyle z_{1}=x_{1}+iy_{1},\;z_{2}=x_{2}+iy_{2}}
se definește astfel:
z
1
z
2
=
(
x
1
x
2
−
y
1
y
2
)
+
i
(
x
1
y
2
+
x
2
y
1
)
{\displaystyle z_{1}z_{2}=(x_{1}x_{2}-y_{1}y_{2})+i(x_{1}y_{2}+x_{2}y_{1})}
Caz particular: Dacă unul din numere este real
(
α
∈
R
)
,
{\displaystyle (\alpha \in \mathbb {R} ),}
prin înmulțirea acestuia cu numărul complex
z
=
x
+
i
y
{\displaystyle z=x+iy}
se obține:
α
z
=
α
x
+
i
α
y
.
{\displaystyle \alpha z=\alpha x+i\alpha y.}
Proprietățile înmulțirii numerelor complexe:
asociativitate:
z
1
(
z
2
z
3
)
=
(
z
1
z
2
)
z
3
,
∀
z
1
,
z
2
,
z
3
∈
C
;
{\displaystyle z_{1}(z_{2}z_{3})=(z_{1}z_{2})z_{3},\;\forall z_{1},z_{2},z_{3}\in \mathbb {C} ;}
comutativitate:
z
1
z
2
=
z
2
z
1
,
∀
z
∈
C
;
{\displaystyle z_{1}z_{2}=z_{2}z_{1},\;\forall z\in \mathbb {C} ;}
existența elementului neutru 1:
z
×
1
=
z
,
∀
z
∈
C
.
{\displaystyle z\times 1=z,\;\forall z\in \mathbb {C} .}
orice număr complex
z
=
a
+
i
b
{\displaystyle z=a+ib}
(de modul nenul, adică
a
≠
0
{\displaystyle a\neq 0}
sau
b
≠
0
{\displaystyle b\neq 0}
) admite un invers dat de:
z
−
1
=
a
a
2
+
b
2
−
i
b
a
2
+
b
2
.
{\displaystyle z^{-1}={\frac {a}{a^{2}+b^{2}}}-i{\frac {b}{a^{2}+b^{2}}}.}
Toate aceste patru proprietăți arată că
(
C
∗
,
×
)
{\displaystyle (\mathbb {C} ^{*},\times )}
este un grup comutativ.
Modulul numărului complex
z
=
x
+
i
y
{\displaystyle z=x+iy}
se definește ca fiind:
|
z
|
=
x
2
+
y
2
,
{\displaystyle |z|={\sqrt {x^{2}+y^{2}}},}
iar conjugatul acestuia este:
z
¯
=
x
−
i
y
.
{\displaystyle {\overline {z}}=x-iy.}
Se observă că:
z
¯
¯
=
z
,
z
z
¯
=
|
z
|
2
,
{\displaystyle {\overline {\overline {z}}}=z,\qquad z{\overline {z}}=|z|^{2},\qquad }
pentru orice
z
∈
C
.
{\displaystyle z\in \mathbb {C} .}
Reprezentarea numărului complex
z
=
a
+
i
b
{\displaystyle z=a+ib}
Orice număr complex poate fi reprezentat în mod unic în plan cu ajutorul unui sistem de coordonate rectangular, ale cărui axe sunt axa reală și axa imaginară.
Reciproc, oricărui punct din plan îi corespunde un număr complex, numit afixul punctului respectiv.
Formula lui Moivre se poate demonstra prin inducție matematică :
(
cos
θ
+
i
sin
θ
)
n
=
(
cos
n
θ
+
i
sin
n
θ
)
,
{\displaystyle (\cos \theta +i\sin \theta )^{n}=(\cos n\theta +i\sin n\theta ),}
pentru
n
∈
N
.
{\displaystyle n\in \mathbb {N} .}
I. Noţiuni introductive
1. Mulțimi, numere, structuri
2. Sisteme de ecuații liniare
3. Funcții elementare
II. Calculul diferențial
1. Șiruri și serii
2. Funcții: limite și continuitate
3. Derivate și diferențiale
4. Șiruri și serii de funcții
5. Funcții de mai multe variabile
6. Funcții implicite
7. Schimbări de variabile
III. Calculul integral
1. Integrale definite și nedefinite
2. Extinderea noțiunii de integrală definită
3. Integrale curbilinii
4. Integrale duble și de suprafață
5. Integrale triple
IV. Ecuații
diferențiale
1. Ecuații diferențiale de ordinul întâi
2. Ecuații diferențiale de ordin superior
3. Sisteme de ecuații diferențiale
4. Ecuații cu derivate parțiale de ordinul întâi
Cu "ex" sunt notate paginile cu exerciţii referitoare la paragraful respectiv.