De la Wikimanuale, o colecţie de manuale libere !
Studiul structurilor algebrice ca: grup , inel , corp stă la baza algebrei, dar și a calculului diferențial și integral.
Fie
A
{\displaystyle A}
o mulțime nevidă.
Se spune că în
A
{\displaystyle A}
este definită o lege de compoziție (sau operație algebrică ) dacă este definită o regulă prin care oricărei perechi ordonate
(
a
,
b
)
∈
A
×
A
{\displaystyle (a,b)\in A\times A}
îi corespunde un element
c
∈
A
.
{\displaystyle c\in A.}
Dacă notăm această operație cu
∗
,
{\displaystyle *,}
se poate scrie:
a
∗
b
=
c
.
{\displaystyle a*b=c.}
Exemple :
Operația de adunare asociază perechii de numere reale
(
a
,
b
)
{\displaystyle (a,b)}
numărul real
a
+
b
{\displaystyle a+b}
(suma numerelor).
Operația de înmulțire asociază perechii
(
a
,
b
)
∈
R
×
R
{\displaystyle (a,b)\in \mathbb {R} \times \mathbb {R} }
numărul real
a
×
b
{\displaystyle a\times b}
(produsul numerelor).
Operația
∗
{\displaystyle *}
este comutativă dacă:
a
∗
b
=
b
∗
a
,
∀
a
,
b
∈
A
{\displaystyle a*b=b*a,\;\forall a,b\in A}
și asociativă dacă:
(
a
∗
b
)
∗
c
=
a
∗
(
b
∗
c
)
,
∀
a
,
b
,
c
∈
A
.
{\displaystyle (a*b)*c=a*(b*c),\;\forall a,b,c\in A.}
Exemple :
Adunarea și înmulțirea numerelor reale sunt comutative și asociative.
Produsul vectorial nu este nici asociativ, nici comutativ, deoarece dacă
a
→
,
b
→
,
c
→
{\displaystyle {\vec {a}},{\vec {b}},{\vec {c}}}
sunt trei vectori liberi în spațiu:
a
→
×
b
→
=
−
b
→
×
a
→
,
(
a
→
×
b
→
)
×
c
→
≠
a
→
×
(
b
→
×
c
→
)
.
{\displaystyle {\vec {a}}\times {\vec {b}}=-{\vec {b}}\times {\vec {a}},\qquad ({\vec {a}}\times {\vec {b}})\times {\vec {c}}\neq {\vec {a}}\times ({\vec {b}}\times {\vec {c}}).}
Fie
G
{\displaystyle G}
o mulțime nevidă, iar
∗
{\displaystyle *}
o operație definită în
G
.
{\displaystyle G.}
Mulțimea
G
{\displaystyle G}
se numește grup dacă operația este asociativă, admite element neutru și se poate inversa.
I. Noţiuni introductive
1. Mulțimi, numere, structuri
2. Sisteme de ecuații liniare
3. Funcții elementare
II. Calculul diferențial
1. Șiruri și serii
2. Funcții: limite și continuitate
3. Derivate și diferențiale
4. Șiruri și serii de funcții
5. Funcții de mai multe variabile
6. Funcții implicite
7. Schimbări de variabile
III. Calculul integral
1. Integrale definite și nedefinite
2. Extinderea noțiunii de integrală definită
3. Integrale curbilinii
4. Integrale duble și de suprafață
5. Integrale triple
IV. Ecuații
diferențiale
1. Ecuații diferențiale de ordinul întâi
2. Ecuații diferențiale de ordin superior
3. Sisteme de ecuații diferențiale
4. Ecuații cu derivate parțiale de ordinul întâi
Cu "ex" sunt notate paginile cu exerciţii referitoare la paragraful respectiv.